Confesiuni

Râd cu poftă sau plâng cu sughițuri, vorbesc mult sau tac mâlc. Nu pot fi altfel decât la extreme.
Mă afectează orice nimic și simt nevoia stupidă de a mă explica.
Regret sau îmi pare rău pentru cuvinte pe care le-am aruncat la nervi sau pentru șanse pe care le-am ratat.
Atunci când mă înfurii am tendința să ridic vocea sau să întorc spatele.
Nu întorc și celălalt obraz pentru că doare destul de rău lovitura unuia singur.
Sufăr de boala numită bun simț și umblu cu ea prin lume sperând să o mai ia și alții.
Îmi place să am spațiul meu. Sunt zile în care mă bucură și îmi face bine singurătatea camerei mele. Atât.
Iubesc să interacționez cu oamenii, să le vorbesc, să îi ascult și întind mâna oricui are nevoie de ajutor.
Nu-mi plac oamenii care vorbesc fără să fie întrebați și spun numai inepții, și nu-mi plac nici oamenii prea plini de ei, drept pentru care evit să stau la discuții cu ei mai mult decât e cazul.
Am încercat de prea multe ori să adopt atitudinea numită „indiferență” – m-am lăsat păgubașă întrucât nu mi-a ieșit niciodată. Îmi pasă fir-ar să fie!
Sunt o persoană credincioasă, dar nu vorbesc despre Dumnezeu în fiecare zi.
Îmi dăruiesc inima oamenilor și nu o dată mi s-a întâmplat să primesc bucăți ciopârțite înapoi. Am continuat totuși să cred, să sper și să iubesc.
Îmi plac lucrurile simple pentru că am tendința să le complic. Dacă ar fi deja complicate nu știu cum aș scoate-o la capăt până la urmă.
Am mințit. Și din comoditate, și din lașitate. Deși sunt o persoană sinceră, au existat lucruri pe care le-am gândit și nu le-am spus sau dacă le-am spus le-am îmbrăcat într-o haină mai frumoasă. Nu mă mândresc cu asta.
Sunt momente când mă ia gura pe dinainte, lipsindu-mi complet diplomația. Gândesc cu voce tare, uitând că oamenii pot folosi toate aceste gânduri împotriva mea.
Am greșit deseori, ba chiar am făcut aceeași greșeală și a doua oară. Și ce dacă! Din prostie, naivitate sau orice altceva am dreptul să greșesc de câte ori se poate greși ca să învăț ce trebuie.

Sunt un om cu multe defecte. Nu am pretins niciodată că nu le-aș avea, dimpotrivă, mi le-am subliniat de multe ori. Bucată cu bucată am alcătuit un întreg.
Acel întreg sunt EU și nimeni, dar absolut nimeni nu mă poate face să mă simt inferioară.
Știu cine sunt și ce pot, chiar dacă nu știu întotdeauna ce vreau.
Sunt… eu.

© Iustina Ţalea

 

Daca ti-a placut acest articol, te invit sa te abonezi la newsletter si sa intri in comunitatea Momente in viata.

9 Comments

  1. Iustina imi este dor de tine,de mesajele tale frumoase,de emotiile pe care ni le transmiteai….eu mi am sters facebookul recent si mai intru pe aici din cand in cand,dar aici nu sunt toate postarile ca si pe facebook…te pup si ai grija de tine

  2. Parca m-ai descrie pe mine… :) e emotionant si interesant sa afli ca mai exista persoane care gandesc, simt si traiesc la fel ca tine…

  3. Toate postarile tale sunt super…este fff frumos sa ai acest dar sa te poti exprima sa iti gasesti cuvintele…parca tot ce ai scris mi se potriveste ca o manusa …dar diferenta e k eu nu stiu sa ma exprim atat de bn…felicitari…tine’o tot asa :*

  4. nu cumva esti pesti dupa zodie? .. chiar foarte mult ma regasesc in aceste cuvinte ..semanam mult din acest punct de vedere(caracter,viziuni si perceptia lumii din jur) ma bucur cind intru la tine pe pagina si pot sami citesc gindurile mele insirate in texte inchegate frumos si emotionant . chiar uneori pling citind textele tale ,imi sunt foarte aproape de inima ..un mare multumesc pentru ceea ce faci .. o faci frumos)

    • Multumesc si eu pentru apreciere. Nu sunt insa Pesti, ci sunt Balanta :D

      • aa,deci ,d.asta ma poatrivesc atat de mult in ceea ce scrii ..esti balanta ca si mine..zodia asta ciudata,schimbatoare..da..

      • Felicitari… La fel sunt si EU!!!

  5. te ador ! te stimez si imi place felul tau de a fi, de a gandi ! sunt fericita ca pot interactiona cu scriitoarea mea de suflet <3
    pupici !

  6. Nu mi vine sa cred, parca sunt eu…este exact ce simt si gandesc zi de zi …

Lasă un răspuns

Citește articolul precedent:
Decizii (II)

Cred că niciodată nu am fost genul de persoană care să ia decizii rapid, ca o bătaie din palme. Când...

Închide