Confidentul, de Hélène Grémillon

 

Confidentul-coperta

Nu înțeleg de ce astfel de cărți, premiate, recunoscute la nivel internațional nu sunt totuși suficient de promovate la noi și aduse în atenția publicului consumator de literatură bună!
Oricum, pentru mine romanele ale căror povești pornesc de la o scrisoare au un farmec aparte și iată că nici acesta nu face excepție.

Unele scrisori îți pot schimba radical viața și chiar așa se întâmplă în romanul despre care vă povestesc astăzi. Confidentul este o poveste deosebită despre iubire, trădare și sacrificiu. De fapt, destinele tuturor personajelor din roman se întrepătrund și își schimbă cursul reciproc datorită alegerilor pe care acestea le fac la un anumit moment în viață.
Ceea ce mi-a plăcut foarte mult la această carte este talentul autoarei de a păstra misterul, de a menține suspansul și de a reuși să te surprindă chiar atunci când credeai că ți-ai dat seama de întreaga poveste.
La final reușești să empatizezi cu fiecare personaj în parte, să îi înțelegi slăbiciunile și alegerile, deși până mai înainte i le-ai judecat și-apoi să te întrebi cum oare ai fi procedat tu în locul lui…

Descrierea romanului:
Paris, 1975. După tragicul accident în care-şi pierde mama, tânăra editoare Camille Werner descoperă printre misivele previzibile un plic ciudat. În el, o scrisoare de câteva pagini, relatând întâmplări din copilăria unor necunoscuţi. O eroare a poştei, sau poate o scăpare a expeditorului anonim, crede Camille. Dar primul plic e doar începutul unui şir de scrisori care, filă cu filă, deapănă povestea a două iubiri imposibile şi a nenumărate vieţi sfărâmate. Încetul cu încetul, Camille înţelege că teribila taină pe care vrea să i-o împărtăşească autorul anonim o priveşte chiar pe ea.

Citate care mi-au plăcut:
Nu ceilalți ne provoacă cele mai mari decepții, ci nepotrivirea dintre realitate și năvalnicele porniri ale imaginației noastre.

Ajungem să ne dăm seama de ce iubim, dar niciodată cu adevărat de ce nu mai iubim.

Oamenii insistă când îi mințim, nu și când le spunem adevărul.

Draga mea, în dragoste trebuie să nu ceri nimic, să nu te milogești pentru nimic. Să nu cauți niciodată să fii iubită așa cum ai vrea tu să te iubească oamenii. Nu asta e dragostea adevărată. Trebuie să accepți că oamenii te iubesc în felul lor.

Nu-i putem reproșa vieții că ne ia înapoi ceea ce încetăm să privim.

Sunt oameni care cred că vor muri când omul de care nu se despart niciodată dispare, dar eu știu dintotdeauna că nu avem acest noroc.

Confidențele sunt o dovadă de dragoste sau de prietenie care trebuie mânuite cu îndemânare. Nu toată lumea e gata să le primească.

îți poți ascunde nefericirea printre oameni nefericiți, nu printre oameni fericiți.

Oricât s-ar spune, ura, la fel că dragostea, nu e de nepotolit.

Ce mai rămâne de spus?
Ah, da! Nu ratați cartea asta! :)

O găsiți aici.

Daca ti-a placut acest articol, te invit sa te abonezi la newsletter si sa intri in comunitatea Momente in viata.

4 Comments

  1. am adaugat-o pe lista :)

  2. Citesc întotdeauna cu mare drag ceea ce scrii, dragă Iustina! Ești minunată!

  3. Dintr-un review de carte cel mai mult imi place partea cu citatele. Mi-au placut mult citatele culese de tine, dar mai ales acesta: „Ajungem sa ne dam seama de ce iubim, dar niciodata cu adevarat de ce nu mai iubim.” Tin minte ca ai dat share si pe facebook si mi-a ramas in minte. O sa caut aceasta carte. Multumesc mult pentru recomandare. Liuba x

  4. Va astept cu pareri dupa ce o cititi! :D

Lasă un răspuns

Citește articolul precedent:
Decoraţiuni de Crăciun

Şi anul trecut tot în jurul acestei date am împodobit brăduţul şi am decorat casa în spiritul sărbătorilor. Sunt o...

Închide