Contabilitate, de Marin Sorescu

Vine o vreme
Când trebuie să tragem sub noi
O linie neagră
Și să facem socoteala.

Câteva momente când era să fim fericiți,
Câteva momente când era să fim frumoși,
Câteva momente când era să fim geniali,
Ne-am întâlnit de câteva ori
Cu niște munți, cu niște copaci, cu niște ape
(Pe unde-or mai fi? Mai trăiesc?).
Toate acestea fac un viitor luminos –
Pe care l-am trăit.

O femeie pe care am iubit-o
Și cu aceeași femeie care nu ne-a iubit
Fac zero.

Un sfert de ani de studii
Fac mai multe miliarde de cuvinte furajere,
A căror înțelepciune am eliminat-o treptat.

Și, în sfârșit, o soartă
Și cu încă o soartă ( de unde-o mai fi ieșit?)
Fac două (Scriem una și ținem una,
Poate, cine știe, există și viață de apoi).

This Post Has One Comment

  1. maria pap

    super faina poezia..intr-adevar vine o vreme cand tragem linie si adumam, dar important este ce avem de adunat, ce se vede dincolo de linie..dupa o viata de trairi, sentimente, fuga si frustrari si , poate , si putina fericire, oare ce ai putea sa gasesti dincolo de linie? sau ce te astepti sa gasesti, dincolo de linie?…doar ce ai trait!!!

Lasă un răspuns