Contabilitate, de Marin Sorescu

Vine o vreme
Când trebuie să tragem sub noi
O linie neagră
Și să facem socoteala.

Câteva momente când era să fim fericiți,
Câteva momente când era să fim frumoși,
Câteva momente când era să fim geniali,
Ne-am întâlnit de câteva ori
Cu niște munți, cu niște copaci, cu niște ape
(Pe unde-or mai fi? Mai trăiesc?).
Toate acestea fac un viitor luminos –
Pe care l-am trăit.

O femeie pe care am iubit-o
Și cu aceeași femeie care nu ne-a iubit
Fac zero.

Un sfert de ani de studii
Fac mai multe miliarde de cuvinte furajere,
A căror înțelepciune am eliminat-o treptat.

Și, în sfârșit, o soartă
Și cu încă o soartă ( de unde-o mai fi ieșit?)
Fac două (Scriem una și ținem una,
Poate, cine știe, există și viață de apoi).

Un răspuns la „Contabilitate, de Marin Sorescu”

  1. super faina poezia..intr-adevar vine o vreme cand tragem linie si adumam, dar important este ce avem de adunat, ce se vede dincolo de linie..dupa o viata de trairi, sentimente, fuga si frustrari si , poate , si putina fericire, oare ce ai putea sa gasesti dincolo de linie? sau ce te astepti sa gasesti, dincolo de linie?…doar ce ai trait!!!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.