Copaci fără pădure

Copaci fără pădure

Suntem ca doi copaci
La margini de poteci
Stând unul lângă altul
Singuri în nopțile reci.

Crengile stau mână-n mână
Frunzele ni se-mpreună
Freamătul se contopește…
Singurătatea-n noi domnește. 

Trec anotimpurile peste noi,
Ne bat zăpezi, vânturi și ploi,
Trezi-ne-vom singuri și goi,
Atât de-aproape amândoi.

12.04.1996
CRISTIANA TALEA
(poezie scrisă de mama mea)

Lasă un răspuns