Copaci fără pădure

Copaci fără pădure

Suntem ca doi copaci
La margini de poteci
Stând unul lângă altul
Singuri în nopțile reci.

Crengile stau mână-n mână
Frunzele ni se-mpreună
Freamătul se contopește…
Singurătatea-n noi domnește. 

Trec anotimpurile peste noi,
Ne bat zăpezi, vânturi și ploi,
Trezi-ne-vom singuri și goi,
Atât de-aproape amândoi.

12.04.1996
CRISTIANA TALEA
(poezie scrisă de mama mea)

Daca ti-a placut acest articol, te invit sa te abonezi la newsletter si sa intri in comunitatea Momente in viata.

Lasă un răspuns

Citește articolul precedent:
Sufletul meu e închis pentru renovare. Nu intrați și nu insistați!

Astăzi am tras obloanele peste sufletul meu și am hotărât să reorganizez tot ce am adunat aici cu sau fără...

Închide