Copilării

78a33ebd016fa4cbf4445317557285d6

Astăzi m-am trezit naivă. De fapt, nu, abia astăzi mi-am dat seama că nu m-am schimbat, că sunt tot naiva de care credeam că am scăpat acum ceva vreme. Credeam că m-am lepădat de-a binelea de prostul meu obicei de a crede că tot ce zboară se mănâncă, ba chiar, ți-aș fi spus zâmbind înțelegător că până și ulii pot fi niște păsări prietenoase… în felul lor. Trăiam cu falsa impresie că oamenii buni  sunt buni și-atât, că nu pot fi și răi și că nu-ți vor strivi sufletul ca pe un gândac. Îmi plăcea să cred că prietenii te cunosc cel mai bine, dar acum, azi, nu mai cred decât în mine.
Am învățat încă o dată, pentru a nu știu câta oară că, dacă un om vrea să umilească, să rănească, să jignească o va face fără să stea pe gânduri și fără să-i pese dacă are dreptatea de partea lui, sau dacă celălalt merită această povară sufletească. E la îndemâna oricui, căci toți ne pricepem în a mânui cuvintele ca niște spadasini iscusiți, mai ales atunci când atacăm. En garde!
Și cu toate că susținem până în pânzele albe că timpul ne-a învățat să nu ne pese, atunci când lovitura ne pălește din plin în moalele sufletului îți prea pasă. Și te prea doare.

Astăzi m-am trezit naivă. Și m-am simțit ca o fetiță prostuță care a râs ultima la un banc sec.

Iustina Ţalea

Daca ti-a placut acest articol, te invit sa te abonezi la newsletter si sa intri in comunitatea Momente in viata.

Lasă un răspuns