De vorba cu mine

E reconfortant sa iti poti aseza capul obosit pe umarul cuiva. Sa taci si sa stii ca celalalt iti asculta tacerea. Ca o intelege.
E placut sa oftezi adanc pana cand greutatea care iti apasa pe suflet devine mai usoara. E si mai placut sa fii luat in brate, sa fii sarutat pe frunte, sa  ti se spuna vorbe frumoase, din suflet.

Asa cum se intampla de obicei, nu am stiut sa apreciez mereu toate aceste lucruri pe care le-am avut, pe care le-am primit. Poate am fost prea suparata, prea obosita, prea egoista. Sau mereu am gasit scuze.
Si nu stiu daca prin asta incerc ma scuz sau mai mult ma acuz…


Nu cred ca am simtit vreodata lipsa de afectiune. Mereu mi-a fost oferita din mai multe parti. Am simtit ca sunt iubita, apreciata, rasfatata, mi s-a oferit atentie si timp. Dar eu n-am oferit intotdeauna aceeasi afectiune, aceeasi iubire, aceeasi apreciere. Nu am dat atentie si nu am investit timp. Si am reusit sa ii pierd pe acei oameni. Iar acum stiu ca nu mai vreau sa pierd. Nu vreau sa mai pierd oameni din cauza mea, din cauza ca nu ma dezmeticesc la timp.

O sa traiesc mai putin in trecut, mai putin in viitor, mai mult in prezent. Pentru ca am langa mine oameni care ma iubesc si pe care ii iubesc. Si pe care nu vreau sa ii pierd. Si pentru care am sa lupt.

Iustina T. ©

Daca ti-a placut acest articol, te invit sa te abonezi la newsletter si sa intri in comunitatea Momente in viata.

1 Comment

  1. Foarte daevarat :)

Lasă un răspuns

Citește articolul precedent:
Uitam…

Viata pare lunga, dar de fapt, e extrem de scurta. Iar noi pierdem timp pretios. Il pierdem stand ancorati in...

Închide