De’ale sufletului…

7132dc0493f655e9f328279b0a89a124

Îmi place să cred că nu sunt omul care renunță ușor, dar cred, de asemenea că nu sunt nici omul care se lasă călcat în picioare fără riposteze.
Nu mi-a plăcut niciodată să mă cert, pentru că iubesc armonia. Zgomotul, agitația, reproșurile, țipetele mă deranjează și mă obosesc. Mă determină să mă distanțez cu sufletul de oamenii care le provoacă.

Spunea cineva, cândva, „Opriți planeta, vreau să cobor!”. Nu-mi amintesc contextul, dar îmi amintesc că îmi revine în minte deseori sintagma. Pentru că de prea multe ori, oamenii, agitația zilnică și stresul mă dezechilibrează. Mă doare lumea în care trăim, mă dor oamenii care te ajută să te ridici, doar ca mai apoi să-ți reteze aripile.

Cu toate astea, nu renunț ușor, mai ales la oameni. Iert și merg mai departe până în clipa când liniștea mea sufletească este zdruncinată din temelii de acei oameni cărora am încercat să le găsesc explicații pentru comportamentul care m-a rănit. Vine o vreme când să-i mărturisești celuilalt ce ai pe suflet și ce te deranjează nu mai este o opțiune, ci devine o necesitate. Pentru sufletul tău, pentru liniștea ta. Pentru armonie.

Iustina Dinulescu

 

Daca ti-a placut acest articol, te invit sa te abonezi la newsletter si sa intri in comunitatea Momente in viata.

1 Comment

  1. …”Mă doare lumea în care trăim, mă dor oamenii care te ajută să te ridici, doar ca mai apoi să-ți reteze aripile.” …Si nu, nu poti spune intotdeauna ce ai pe suflet, uzantele acestei societati nu ti permit…Si atunci nu iti ramane decat sa ceri: ‘opriti planeta…’

Lasă un răspuns

Citește articolul precedent:
Gânduri de seară…

  "Mi-e foarte dor, foarte dor de frumos și de bun. E un dor care doare, doare chiar fizic. Doare...

Închide