…despre goluri în stomac și alte de-astea

999659_397958920313374_1039334047_n

Nu am învățat să pierd. Nici oameni, nici lucruri. Urăsc să mă simt înfrântă și să simt cum jumătate din viața care îmi curge prin vene dispare într-o milisecundă în care mă văd fără acel ceva sau cineva pe care îl iubesc.
În ultima vreme simt cum anumite lucruri și ființe îmi scapă printre degete, iar eu nu pot decât să asist neputincioasă la acest spectacol macabru în care nu sunt doar spectator.

Mi se pare groaznic, groaznic în adevăratul sens al cuvântului „să nu mai ai”. Genunchii parcă se transformă în plastilină, în stomac se cască un hău, iar de gât te strânge o mână invizibilă, dar fermă, care îți ia și ultima suflare. Iată deci cum mă simt eu când sunt pe cale de a pierde și totul se petrece sub ochii mei.
Dacă puterea unui om se măsoară în funcție de cum înfruntă acesta pierderile, de orice fel, în momentul în care se întâmplă, aș fi puternică doar pe jumătate. Pentru că după ce experimentez toată disperarea, mâhnirea, frustrarea și neputința pe care le poate simți un om mi le asum. Le accept. Mai greu, mai ușor, dar îmi accept aceste goluri care prind rădăcini în mine. Dar atunci când se întâmplă… atunci când se întâmplă sunt cel mai vulnerabil om de pe Pământ. Mă sufoc cu propria disperare și am oribila senzație că totul se întâmplă prea repede. Prea repede ca să pot face ceva.

Nu. Eu nu am învățat să pierd. Nici oameni, nici lucruri.

© Iustina Ţalea

 

Daca ti-a placut acest articol, te invit sa te abonezi la newsletter si sa intri in comunitatea Momente in viata.

4 Comments

  1. Asa de profund… si totusi atat de adevarat. Nu esti singura caruia i se intampla asemenea lucruri… sunt clipe in viata care ne pot marca pentru tot restul vietii… insa uneori nu putem face nimic… trebuie doar sa acceptam ceea ce primim indiferent de cat de greu ne-ar fi…
    Si da, trebuie sa invam sa pierdem… chiar si pe cei dragi ai nostri mai devreme decat ne-am inchipui noi vreodata (o spun din propria experienta)…

    P.S. like

  2. FELICITARI!
    Blogul dumneavoastra a primit o nominalizare pentru “A Bouquet Of Three Awards”. Pentru mai multe detalii, vizitati http://lifeandsoulofficialpage.blogspot.ro/

    Felicitari si succes!

  3. Cred ca daca nu stim sa pierdem, macar un strop – nu avem cum sa castigam :)
    Dar e doar parerea mea..

  4. ceea ce scrii ma defineste cu atata exactitate incat as putea jura ca sunt gandurile si trairile mele scrise de tine. nu stiu sa pierd, nu am stiut niciodata…insa nu stiu cum sa ma resemnez in fata ei, a pierderii…nu stiu cum sa imi alung disperarea si cum sa scap de nodul acela din gat care nu ma lasa sa respir, nu stiu cum sa nu ma mai doara ochii de la atata plans…nu stiu cum sa fac sa ma resemnez cu gandul ca am avut dar am pierdut, nu stiu cum sa nu ma mai invinovatesc pe mine insami. in fiecare zi a existentei mele port o masca…zambesc pentru ca nu vreau sa fiu vulnerabila in ochii celorlalti, insa sufletul meu este brazdat de regrete, de dureri, de disperari….de pierderi…oare putem sa invatam sa pierdem cand sufletul nostru inca mai iubeste si urla cu disperare in urma celui care acum e nepasator si nu mai vrea sa priveasca o secunda inapoi?

Lasă un răspuns

Citește articolul precedent:
Nostalgii

Am fost un copil fericit. Și cred că lipsa tehnologiei avansate mi-a făcut copilăria atât de frumoasă. Petreceam mult timp...

Închide