Despre oameni, iubire și fidelitate

 f9efd0c17a661c46966e4e28005119ea

Într-un triunghi amoros nimeni nu câștigă. Toată lumea pierde.  

Îndrăznesc să cred, să presupun, să afirm că fiecare dintre noi a fost cândva, cel puțin o dată descoperit și de alte câteva ori nedescoperit, în postura omului înșelat de partener.
Aveai încredere. Credeai că dacă tu nu ai nevoie de altcineva în afară de cel de lângă tine pentru a fi fericit și pentru acesta vei fi de ajuns doar tu. Cel mai probabil erai în stare să bagi mâna în foc ca o garanție și o dovadă a încrederii tale pentru celălalt. Pun pariu că înainte să afli te-ai gândit la milioane de motive pentru care celălalt se poartă… altfel.
Ba chiar ai început să te învinovățești, gândindu-te că poate tu nu ai fost suficient de bun, de matur, de înțelegător, de frumos. Ai anihilat orice gând al trădării, refuzând să emiți o astfel de ipoteză. Dar acolo, în suflet, ai știut. Ai știut și te-ai mințit. Ai luptat și ai scormonit prin trecutul comun după orice alt motiv pentru care ai fi putut să găsești iertare. Dar adevărul a ieșit la iveală chiar dacă tu te-ai încăpățânat să-l eviți. Iar vestea ți-a picat în suflet ca ceara fierbinte. Te-a ars, te-a mutilat, te-a însemnat, iar pentru o perioadă ai simțit că pășești în gol, căci pământul ți-a fugit deja de sub picioare.

M-am lovit de multe ori de întrebarea „De ce înșală oamenii?”. Nu știu. Nu știu de ce înșală oamenii, dar știu că se pot găsi extrem de multe scuze pentru a motiva această trădare. Însă nimic și nimeni nu poate șterge urma lăsată de aceasta. Durerea, mâhnirea, lipsa de încredere în tine și în ceilalți, tristețea – nu, nimeni și nimic le poate șterge. Din foc mocnit ele devin o văpaie, apoi se sting în timp, lăsând în urmă cenușă, gata să se aprindă din nou la cea mai mică scânteie.

Ne place sau nu, recunoaștem sau nu, povestim despre asta sau nu, am iertat sau nu, fiecare dintre noi am rămas mutilați sufletește după ce am jucat fără voie rolul celui care a fost înșelat. Nimic nu a mai fost și nimic nu mai este la fel.
Personal, cred că fidelitatea e mai degrabă o oglindă a respectului și nu a iubirii. Lipsa iubirii nu justifică infidelitatea. Dar respectul sau lipsa lui are cu siguranță o legătură strânsă cu fidelitatea sau… cu lipsa ei.

b55fc398f584c1aeacc91a48635a9b87

Iustina Ţalea

Daca ti-a placut acest articol, te invit sa te abonezi la newsletter si sa intri in comunitatea Momente in viata.

1 Comment

  1. Cred ca ai mare dreptate in privinta respectului, cine respecta o persoana foarte greu ii va trada increderea.

Lasă un răspuns

Citește articolul precedent:
Suntem împreună de 3 ani

10 septembrie 2010 - 10 septembrie 2013 3 ani. 3 ani plini de viaţă. 3 ani de continuă dezvoltare. Trebuie...

Închide