Divorț emoțional

Stăm față în față. Eu și inima mea. Între noi stau aruncate câteva foi scrise și alte câteva veline. Cele scrise sunt ale inimii mele. Ea și-a scris motivele pentru care vrea divorțul, spunându-mi că singurul vinovat pentru suferințele ei sunt eu. Cele veline sunt pentru mine. Eu trebuie să aștern pe ele greșelile pe care le-am făcut față de inima mea. Și stau. Mă holbez la ele neștiind cu ce să încep, ce să spun.
Inima mi-a scris că din cauza alegerilor mele a plâns lacrimi de sânge și că nu mai suportă durerea pe care i-am pricinuit-o. Mi-a spus că am dezamăgit-o din nou pentru că i-am trimis acolo oameni care i-au lăsat mizerie, oameni care au lovit-o și care i-au provocat durere. A lăcrimat în timp ce scria pentru că printre rânduri am observat câteva picături roșii. Plâng și eu, dar lacrimile mele doar încrețesc pagina, iar gustul lor nu este sărat ca al lacrimilor obișnuite, ci amar.
Am început să scriu. Îmi tremură mâna pentru că mă simt vinovată. Pentru că inima mea are dreptate… eu sunt vinovată. Pentru că am rănit-o atât de tare iar ea nu mă mai vrea.
De ce-oi fi deschis larg ușa pentru toată lumea? De ce nu m-am gândit cum să-mi protejez inima și m-am gândit în schimb, cum să-i primesc mai bine pe „oaspeți”? De ce oare am dus grija altora în loc să mi-o port doar pe a mea? De ce nu m-am uitat în jos, la picioarele lor să-i caut de murdărie?

Astăzi inima mea îmi cere socoteală, iar eu nu știu cum să-i răspund, cum să-mi răspund. Ne privim una pe alta lăcrimând. Și ne cerem iertare reciproc. Eu pentru că i-am greșit și ea pentru că a vrut să mă abandoneze, să mă lase singură. Am hotărât că vom lupta împreună până la ultima bătaie, până la ultima respirație. Am hotărât că suntem puternice și ne-am promis că nimeni, niciodată nu ne va mai întoarce una împotriva alteia.
Eu i-am promis că o să-i trimit acolo, în cămăruțele ei, doar oameni buni și frumoși cu inimi la fel de calde.
Mi-a promis și ea la rândul ei că din când în când va aerisi încăperile pentru ca eu să nu mă simt prea împovărată.
M-am iertat și i-am iertat pe toți cei care au intrat în inima mea doar ca semene furtuni.

Stăm față în față. Eu și inima mea. Între noi stau aruncate câteva foi scrise, așteptând să fie semnate. Dar nu le mai semnăm. Le aruncăm. Pentru că ne-am iertat.

© Iustina Ţalea

Daca ti-a placut acest articol, te invit sa te abonezi la newsletter si sa intri in comunitatea Momente in viata.

3 Comments

  1. Foarte frumos scrii, Iustina! E foarte intens modul tau de a exprima ceea ce simti si cu siguranta multi se regasesc in ceea ce scrii! Am citit multe articole publicate de tine pe blog, chiar daca pana acum nu ti-am scris. Insa astazi, am simtit nevoia sa o fac, pentru ca m-am regasit in cel putin doua…m-am regasit e putin spus, am trait, simtit fiecare cuvant, fiecare emotie. Multumesc! (Imi cer scuze pentru nefolosirea diacriticelor)

  2. Eu i-am promis că o să-i trimit acolo, în cămăruțele ei, doar oameni buni și frumoși cu inimi la fel de calde.
    Mi-a promis și ea la rândul ei că din când în când va aerisi încăperile pentru ca eu să nu mă simt prea împovărată.
    M-am iertat și i-am iertat pe toți cei care au intrat în inima mea doar ca semene furtuni.
    Stăm față în față. Eu și inima mea. Între noi stau aruncate câteva foi scrise, așteptând să fie semnate. Dar nu le mai semnăm. Le aruncăm. Pentru că ne-am iertat……………………ii voi promite…………acum o chinui si ma chinuie fiindca nu poate intelege …………..durerea aceasta mare de azi……………!

  3. Cel mai apasator repros e cel facut la propria persoana . Vocea prinde ecou inaintru nostru si multe de ce-uri ne macina pana la epuizare .
    Dialogul ( sau monologul) asta e ca un deja-vu , l-am purtat si eu cu mn insami .
    Raspunsul l-am primit intr-o carte …de Elizabeth Gilbert, imi scapa numele ( cred ca in , „si am spus da, o poveste de iubire) , spunea ceva de genu, ca in situatii critice cand stam si plangem si suntem depasiti de situatie , o voce launtrica ne da raspunsul , acel raspuns vine defapt de la eul nostru ‘ intelept’ .

    p.s. sunt fericita ca esti fericita ( ca ai recuperat pagina ) !

Lasă un răspuns

Citește articolul precedent:
Un fel de… nu știu… probabil că gânduri

 "Am învăţat că oricum ai tăia, orice lucru are două feţe." - spunea Octavian Paler Nu știu ce te dezamăgește de fapt... dacă te...

Închide