dor de câmp

bgf

Mi-e dor de câmp. Simt nevoia să alerg desculță prin iarbă dezmorțindu-mi tot trupul. Mi-e dor să stau întinsă pe spate și să privesc cerul, savurând momentul de tăcere sublimă, aproape dureroasă. Mi-e dor de flori sălbatice, atât de frumoase prin simplitatea lor.
Cred că în natură m-am simțit întotdeauna și continui să mă simt cel mai aproape de Dumnezeu, minunându-mă de fiecare dată de ceea ce mă înconjoară atunci când privesc mai atent, atunci când sunt în mijlocul ei. Atunci văd mai bine și cerul, verdele parcă e mai verde și aerul parcă are altă densitate. Nu simt des senzația asta de evadare. Dar sunt momente, ca acum, când aceasta devine sufocantă, vitală.

Mi-e dor de câmp. Sau altfel spus mi-e dor de liniște, de pace sufletească, de mine.

© Iustina Ţalea

Sursa foto: aici

This Post Has 4 Comments

  1. Adela

    Citind articolul tau, mi s-a facut si mie dor de camp. Un dor nebun, ce se va indeplini candva, in timp.
    Foarte frumos ai scris, imi e dor si mie de natura, de cer, de aer curat, de singuratate.

  2. dan

    Hai….cat mai ai pana la concediu?Poate ai si plecat deja…..Indiferent,sa ai parte de un concediu frumos si insorit alaturi de cei dragi. :*

    1. Iustina

      Inca putin, inca putin. De pe 17 august sunt in concediuuuuu! 😀

Lasă un răspuns