Dor de copilarie

Mi-e dor de copilul de altadata.
De fapt, mi-e dor de inocenta si „nestiinta” aceea. De lipsa problemelor de atunci.
Imi simt sufletul greu uneori. Greu si incarcat de probleme care nu sunt doar ale mele. Pentru ca incercand sa-i ajut pe altii, ma incarc si cu o particica din problemele lor. Incercand sa faci totul bine, incercand sa multumesti pe toti cei din jur nu vei face decat sa pierzi timp si sa realizezi intr-un tarziu ca nu a meritat efortul.
Oare de ce devenim puternici doar in urma lucrurilor care ne dor? De ce nu putem invata usor, prin lucruri bune, sa devenim puternici?
Indiferent ce facem, cum facem, pentru cine si de ce facem un anumit lucru, cineva, intotdeauna va gasi o lipsa de care sa se lege si atat de simplu iti va taia elanul… si desi intareste, orice critica doare. Fie ea cat de mica si aparent neinsemnata. Cand mi-e sufletul greu, scriu. Scriu pentru ca ma ajuta putin sa-mi clarific gandurile si sa-mi stabilesc prioritatile. Ii face bine sufletului „sa scrie” cu ajutorul mainilor. Fiecare om ar trebui sa incerce asta macar o data.
Poate ca, scriind, isi va da seama de mult mai multe.
Sufletului meu ii e dor…

Iustina T. ©

Daca ti-a placut acest articol, te invit sa te abonezi la newsletter si sa intri in comunitatea Momente in viata.

Lasă un răspuns

Citește articolul precedent:
Julieta

"Cat a durat sarutul nostru n-o sa stiu niciodata. A fost unul dintre acele momente pe care nici un om...

Închide