Dor de ducă

DSC_4548----1_1

Să pleci. Să-ți pui toate visele într-un cufăr și să pleci cu el la drum. Asta simți, uneori, că e calea de urmat.
Să arunci tot acolo speranțele unui mâine mai blând și să pornești pe un drum nebatatorit, fără o țintă anume și fără nici o așteptare. Dacă ai putea ți-ai goli sufletul de tot, de orice urmă de sentiment urât care l-a întinat și care l-a făcut să plângă, ca să-l poți umple mai apoi cu lumină, cu căldură, cu pace.

Câte îndură săracul nostru suflet! Până într-o zi, când, simți într-un mod dureros că ai pleca în lumea largă, fără să dai cuiva vreo explicație. Atunci sufletul nu mai poate îndura nici măcar o mizerie, din partea nimănui. E obosit, mâhnit, rănit.

Mă încearcă iarăși un sentiment pe care l-am simțit de puține ori până acum. Acela de a pleca undeva, oriunde, fără a privi cu regret înapoi. Și de fiecare dată când am făcut asta m-am simțit eliberată. Deși uneori mi-a fost greu să pornesc pe un drum necunoscut, m-am simțit împăcată sufletește și într-o oarecare măsură liberă.

Mi-e sufletul prea greu. Atât de greu încât aș pleca iarăși spre… nicăieri. 

Iustina Ţalea Dinulescu

This Post Has 6 Comments

  1. Delia

    Ori calatorie, chiar de 10 km sau de 1000 de km, are un impact in viata ta.

  2. Simone A

    Ai dreptate, Iustina.De multe ori imi vine sa las totul si sa plec in lume. Exact cum spui tu, fara o tinta anume si fara nici o asteptare. Sa merg…, sa merg…, sa ma asez jos cand obosesc, si apoi sa merg iarasi.Dar ne lipseste curajul pentru un nou inceput!

  3. ileana

    Cel mai sanatos este sa-ti iei valiza sa pleci la drum fara a da o explicatie cuiva

    1. Michel

      Cel mai sanatos este sa faci o scurta calatorie inauntru, sa ierti ce e de iertat, sa iubesti neconditionat tot ce a fost urat si abia apoi sa pleci. Plecand la drum ranit nu facem decat sa bajbaim prin locuri intunecoase…

Lasă un răspuns la Michel Anulează răspunsul