Dor de suflete

685339575f47d41b04c648a446528c3d

Parcă prea ne ies oamenii din suflete. S-a întâmplat ceva cu noi, cu sentimentele noastre, cu sufletele noastre. Ne îndepărtăm cu prea multă uşurinţă unii de alții, ne greşim prea des sau mai degrabă, ne iertăm prea rar.

Oamenii se întorc împotriva oamenilor din atât de multe motive lipsite cu adevărat de esenţă. Şi se rănesc. Pentru că nu le pasă, pentru că au ambiţii, pentru că nu mai ţin cont de ce îi leagă cu adevărat. Se uită. Pentru că nu se acceptă aşa cum sunt, pentru că nu mai au răbdare să privească dincolo de tăcere, pentru că sunt preocupaţi cu satisfacerea propriul ego, astfel încât nevoile altora nu îi mai interesează. Încetează să se mai iubească, să se mai respecte, să mai fie unul pentru altul, pentru că nu mai sunt învăţaţi să fie loiali. Se îndepărtează încet, dar sigur. Se îndepărtează de tot.

Parcă am uitat, noi toţi, să ne legăm unii de alţii sufleteşte. Poate că ăsta e motivul pentru care ne pierdem prea repede. Poate că noi suntem singurii vinovaţi şi trăim realitatea învinuindu-ne reciproc. Căutăm scuze în loc să găsim soluţii. Ca să nu ne mai rătăcim cu atâta ușurință. Ca să nu mai trăim atâta neputinţă.

Cu riscul de a mă repeta, o spun iarăşi: mi-e dor de oameni. De suflete. Mi-e dor de armonie în jurul meu. Mi-e dor să văd oameni mulţumiţi şi exuberanţi. De optimism. Mi-e dor de oameni ai sufletului meu, care şi-au păstrat locul lor, chiar dacă acum sunt departe şi poate că nu o să-i mai văd vreodată.

Eu nu pot să uit oamenii. Nici să-i urăsc. Pot doar să-i iubesc, să-i iert şi să-i las să plece dacă nu mai vor să stea. Dar nu să-i uit. Nu să-i scot din suflet.

Mi-e dor. De suflete legate pe viaţă. De poveşti cu oameni, care te fac să vibrezi şi să crezi că mai avem o şansă. Noi, ca omenire. Mi-e dor, mă crezi? Parcă îmi tremură sufletul de dor de suflete. Parcă văd numai carcase goale. De asta cred că mi-e atât de dor…de suflet, de uman.

Iustina Dinulescu

 

Daca ti-a placut acest articol, te invit sa te abonezi la newsletter si sa intri in comunitatea Momente in viata.

3 Comments

  1. Frumos ! Suflet romanesc ;-)

  2. Iti e dor de Dumnezeu draga mea! Si intr-adevar in multi din noi El e ascuns sub un morman de minciuni, ingrijorari, frici si alte prostii din astea. iti e dor e authentic, de adevar, de curat, de iubire. Fie-ti dor draga mea! Dorul tau IL cheama! irezistibilul dor si foamea de Dumnezeu il va face sa ti se descopere in cel mai frumos si personal fel. Si atunci vei incepe sa vezi oamenii prin ochii Lui, le vei vedea potentialul nemarginit, vei plange pentru ei nu din cauza lor, vei incepe sa intelegi puterea iubirii, a credintei a sperantei, vei vedea cum din cenusa El renaste frumusete! Esti mult iubita in cer!

  3. Mi-e -dor de suflete curate, de chipuri fara masca, de tot ce natura a lasat spre neschimbare fortata, artificial, de mine asa cum ma stiu, citesc, in interiorul meu tacut, de oameni ca tine care scriu cu penita inmuiata in culorile curcubeului fara de frica criticului din afara penitei si de la care am ce invata, contempla, iubi.Multumesc ca existi! O viata plina de bunatate, respect si multa IUBIRE! Florina, Bucuresti

Lasă un răspuns

Citește articolul precedent:
Nu există mame perfecte. Şi nici copii perfecţi.

De ce copilul tău nu e ca alţi copii?! Eu recunosc că am făcut păcatul să-mi adresez întrebarea asta, retorică...

Închide