Dor.

Imi aduc aminte cu placere de anii 90′-2000. Anii in care am crescut, ani care mi-au placut si care m-au definit.
Mi-e dor de gustul corcoduselor de atunci ( da, atunci aveau alt gust, mai bun! ), de minunata guma turbo, de sucul la pliculet ( acum probabil as stramba din nas daca mi-ar oferi cineva ), de laptele cu cacao din diminetile de duminica, de curtea in care pregateam „mancare” din apa, pamant si iarba ( :)) ), de orele in care priveam neintrerupt Atomic Tv cu ale lui hituri pe care le stiam pe dinafara, de zilele in care sa fac lucruri la papusi era principala activitate, de sotron, coarda, de genunchi juliti, de Dallas si de Baywatch, de casetele pe care inregistram de la televizor melodiile preferate, de povestile nemuritoare pe care le ascultam la pick-up.

Mi-e dor de libertatea de atunci, de o adolescenta care imi trezeste atatea amintiri placute si amuzante, amintiri care vor ramane vesnic vii in sufletul meu. Habar n-am cum era sa fi fost „om mare” pe atunci, dar sa fii copil sau macar adolescent a fost grozav. Atunci mi-am creat cu siguranta cele mai frumoase amintiri!
Cred ca acum ne lipseste simplitatea de atunci. Ea este cea care face diferenta…

Iustina T.

Daca ti-a placut acest articol, te invit sa te abonezi la newsletter si sa intri in comunitatea Momente in viata.

Lasă un răspuns

Citește articolul precedent:
P.S. Te iubesc!

"Din nefericire, rutina nu iesise asa cum spera ea. Statea nemiscata ore intregi in camera de zi, retraind fiecare amintire...

Închide