Dragostea Florii-de-Bujor, de Lisa See

„Pentru fiice, căsătoria este un fel de moarte. Ne luăm la revedere de la părinți, mătuși și unchi, de la verișoarele și servitoarele care au avut grijă de noi și începem o viață complet nouă, unde trăim cu adevărata noastră familie, unde numele noastre sunt trecute în sala strămoșilor socrilor noștri. Astfel, căsătoria este ca și când ai trece printr-o moarte și o înviere fără să fie nevoie să călătorești în lumea cealaltă. Știu că toate astea sunt gânduri morbide pentru o mireasă, însă îmi erau stârnite de situația nefericită în care mă aflam. Acea morbiditate îmi trimitea mintea în locuri din ce în ce mai întunecate.
[…] Când oamenii trăiesc, iubesc. După ce mor, iubesc în continuare. Dacă dragostea lor se sfârșește o dată cu moartea, atunci nu e dragoste adevărată.”

Săptămâna trecută vă vorbeam despre Floare de zăpadă și evantaiul secret, primul roman al autoarei (Lisa See) – http://momenteinviata.ro/floare-de-zapada-si-evantaiul-secret/ – în care acțiunea romanului era plasată în China, în sec XIX, subiectul principal al romanului fiind legarea picioarelor și relația de prietenie numită laotong.
Acțiunea acestui roman, Dragostea Florii-de-Bujor, este plasată în China secolului XVII și aduce în prim plan viața fetelor la vârsta de 16 ani, vârsta la care conform tradiției, trebuiau măritate, soțul fiindu-le deja ales de la vârsta de 9 ani.
Într-o perioadă în care femeile nu știau ce înseamnă dragostea decât raportându-se la un celebru roman din acea perioadă „Pavilionul Bujorilor”, un roman destul de controversat la acea vreme (și în prezent e la fel de controversat), în care se prezintă conceptul de femeie care cunoaște dragostea, un lucru „absurd” în condițiile în care viitorul miresei era stabilit de părinți, în majoritatea căsătoriilor femeia fiind folosită în cel mai urât sens al cuvântului, doar pentru a face viitoarei familii un moștenitor.

Un roman superb, pe care l-am citit cu sufletul la gură din scoarță în scoarță, trăind alături de Floare-de-Bujor fiecare sentiment, fiecare lacrimă, fiecare neputință. Cu toate că nu te poți pune în postura personajului nici măcar o clipă, fierbând de neputința acelui statut de femeie-obiect (la un moment dat în roman se spune că o femeie era chiar mai ieftină decât un sac de sare dacă o vindeai!!!), sunt momente în care te întrebi oare cum ai fi reacționat și cum ai fi trăit tu în acea perioadă. E tulburător, strigător la cer.
Țin să precizez că romanul nu este în totalitate fictiv, povestea personajelor din carte existând în realitate, doar că la un moment dat, autoarea alege să schimbe această poveste, transformând-o în ceva deosebit.

Mi-a plăcut extraordinar de mult cum a fost prezentat sentimentul iubirii în roman. Cât de pur, cât de profund, cât de nemuritor.
Deasemenea, relația mamă-fiică este una tulburătoare: „Pentru toată durerea, toată suferința, toate neînțelegerile dintre generații, mama îi dă copilului un loc în lume, ca fiică și ca viitoare soție, mama, bunică, mătușă și prietenă.”

O să închei tot printr-un citat din carte, care mie mi-a plăcut foarte mult: „Dragostea mea pentru el nu se stinsese, ci doar se schimbase, devenise mai puternică, la fel ca vinul care fermentează sau ca murăturile care se sărează. Îl purtam în mine cu stăruința apei care își face drum prin mijlocul unui munte.”

Îl recomand tuturor, chiar și celor mai sceptici. Sunt sigură că vă va cuceri numaidecât.
Îl puteți găsi aici.

Daca ti-a placut acest articol, te invit sa te abonezi la newsletter si sa intri in comunitatea Momente in viata.

Lasă un răspuns

Citește articolul precedent:
O stare de bine

În mod sigur vi s-a întâmplat să vă simțiți fericiți fără un motiv anume. Chiar dacă ziua a fost una...

Închide