Drumul către libertate, de Yeonmi Park

 

drumul-catre-libertate

„Una dintre cele mai cumplite povești pe care le-am citit vreodată. O carte ce te face să fii recunoscător pentru libertatea pe care nu ai obținut-o niciodată prin luptă.“ -The Bookseller

 Conceptul de libertate, aşa cum este văzut prin ochii lui Yeonmi, ne este destul de străin nouă, celor care avem dreptul să ne îmbrăcam aşa cum dorim, să spunem ce gândim şi ce simţim, să alegem ceea ce vrem să fim. În Coreea de Nord a anului 2009 aceste lucruri erau de neimaginat, aşa cum probabil că sunt şi acum.

Mărturisesc din nou că la capitolul istorie a lumii cunosc puține amănunte. De pildă, cum a ajuns Coreea să fie împărțită în două şi ce diferenţă colosală este între cele două state. Se pare că şi în prezent, datorită regimului comunist extrem de restrictiv de acolo, Coreea de Nord este una dintre cele mai sărace şi închise ţări din lume… Şi eu care mă gândeam că sistemul nazist a fost cel mai rău rău posibil!

Mărturia lui Yeonmi e structurată în trei părţi: Coreea de Nord – în care descrie copilăria zbuciumată, plină de suferinţă, de frică şi de foamete de care a avut parte;  China – în care descrie primul pas către libertatea mult râvnită şi pierderea bruscă a unei copilării prea puţin savurate;  Coreea de Nord – în care învaţă cu greu ce înseamnă de fapt să fii liber.

Este o poveste cutremurătoare prin prisma faptului că te face să te simţi oarecum vinovat că iei totul drept garantat şi în acelaşi timp binecuvântat că nu a trebuit să faci nimic în privinţa asta. O mare parte din copilaria ei, Yeonmi şi familia sa mâncau insecte și rădăcini de copaci sau nu mâncau deloc, lucru care m-a făcut să mă simt cumplit de vinovată pentru mâncarea pe care o arunc. De asemenea, un subiect extrem de sensibil abordat în carte este traficul de persoane. Ştim cu toţii că acest act inuman şi barbar se petrece peste tot în lume, dar nu cunoaştem detaliile înfiorătoare din interior – dezumanizarea omului în lupta sa pentru supravieţuire, abuzul şi nedreptatea la care sunt supuse femeile care cad în mâna acestor traficanţi.

Yeonmi a împlinit de curând 23 de ani, dar vârsta sa sufletească este mult mai mare din pricina tuturor greutăţilor prin care a trecut ca să ajungă ceea ce este astăzi. Este un om de admirat, a cărui poveste te inspiră și te poate determina să apreciezi mai mult ceea ce ai. O recomand din toată inima. O găsiți aici.

Câteva fragmente:

„Înțeleg că uneori singura modalitate de a supraviețui amintirilor noastre este să le turnăm într-o poveste care să explice întâmplări ce par inexplicabile.
Pe parcursul călătoriei mele am văzut lucrurile oribile pe care și le pot face oamenii unii altora, dar am fost martoră și la gesturi de tandrețe, de bunătate și de sacrificiu în cele mai groaznice împrejurări imaginabile. Știu că este posibil să-ți pierzi o parte din umanitate pentru a supraviețui. Dar mai știu și că scânteia de demnitate umană nu se stinge niciodată de tot și că, dacă i se oferă oxigenul libertății și puterea dragostei, poate străluci din nou.”

„În lumea liberă, copiii visează la ce vor să se facă atunci când vor fi mari și cum își vor folosi talentele. Când aveam 4-5 ani, singurul lucru pe care îl doream să-l fac ca adult era să cumpăr câtă pâine voiam și s-o mănânc pe toată. Când îți este mereu foame, nu te gândești decât la mâncare.”

„În Coreea de Nord, nu este suficient că statul controlează unde mergi, ce înveți, unde lucrezi și ce spui. Trebuie să te controleze și prin intermediul emoțiilor tale, transformându-te într-un sclav al statului prin faptul că îți distruge individualitatea și capacitatea de a reacționa în diverse situații în funcție de experiența lumii pe care ai acumulat-o.”

„Erau atâția oameni disperați pe străzi care strigau după ajutor, încât trebuia să-ți împietrești inima, pentru că nu puteai suporta atâta suferință. După o vreme nu-ți mai permiți să-ți pese. Iar ăsta e iadul.”

„Fără îndoială că traficul de persoane e o afacere urâtă și brutală. Dar, de fiecare dată când mai multe ființe umane sunt aruncate la un loc, indiferent de împrejurări, găsim modalități de a crea legături între noi. Putem să plângem și să râdem împreună, chiar și în cele mai grele momente.”

„Nu am știut niciodată că libertatea poate fi ceva atât de crud și de dificil. Până în momentul acela, crezusem întotdeauna că eram liberă dacă puteam să port blugi și să mă uit la ce filme vreau fără să mă tem că voi fi arestată. Acum îmi dădeam seama că trebuia să gândesc tot timpul-și asta era extrem de obositor.”

„Citind, învățam ce înseamnă să fii viu, să fii om.”

„Ajutându-i pe alții, am învățat că avusesem mereu compasiune în sufletul meu, deși nu știusem asta și nu putem s-o exprim. Am învățat că, dacă pot avea compasiune pentru alții, aș putea începe să am compasiune și pentru mine. Începeam să mă vindec.”

„Fiecare dintre noi are deșertul lui. Poate că nu este același deșert ca al meu, dar toți trebuie să le traversăm pentru ca viața noastră să aibă un scop și să fim liberi.”

Daca ti-a placut acest articol, te invit sa te abonezi la newsletter si sa intri in comunitatea Momente in viata.

Lasă un răspuns

Citește articolul precedent:
Harry Potter şi copilul blestemat, de J.K. Rowling

Cred că Harry Potter nu mai are nevoie de nici o introducere, aşa că nu o să spun despre cartea...

Închide