Dublă identitate, de S.K. Tremayne

32260801_1931378516893877_4153365539965632512_n

„La un an după ce una din fetele lor gemene, Lydia, a murit într-un accident, părinții lor, Angus și Sarah Moorcraft, se mută pe o insuliță din Scoția, pe care Angus a moștenit-o de la bunica lui. Acolo cuplul speră să-și pună ordine în viață după tragicul accident. Și totuși, după ce la puțin timp Kirstie, geamăna rămasă, susține că s-a comis o greșeală și că ea este, de fapt, Lydia, viața cuplului mai primește o lovitură. Așadar, mister! Cine a murit cu adevărat în accident?”

Am început să citesc acest roman având cu totul și cu totul alt scenariu în minte. Mă așteptam la ceva mult mai alert, însă în acest caz accentul nu s-a pus pe acțiune, ci pe emoții. Având un număr restrâns de personaje, autorul s-a concentrat pe evidențierea trăirilor acestora. Nu este un roman pe care îl citești pe nerăsuflate, dar este genul care îți stârnește frica și nesiguranța.

 „Moartea celor pe care îi iubim este mult mai rea decât propria noastră moarte și da, toată dragostea este o formă de sinucidere, te distrugi pe tine însuți, te predai, ucizi ceva în tine, de bunăvoie, dacă iubești cu adevărat.” 

Venirea pe lume a unui copil este cu adevărat cea mai mare fericire și împlinire din câte există. Sunt părinte, deci numai gândul pierderii acestei minuni mă înfioară și îmi creează o stare acută de panică. Angus și Sarah au parte de două minuni-gemenele identice, Lydia și Kirstie, le întregesc familia și trăiesc împreună aparent fericiți timp de 6 ani. În momentul în care una dintre fetițe moare în urma unui accident, familia începe să se destrame. Însă această moarte se dovedește a fi de fapt picătura care a umplut paharul, căci între Angus și Sarah sesizăm destul de repede resentimente mai vechi. Ce s-a întâmplat cu adevărat în seara accidentului? Din ce cauza existau acele tensiuni între cei doi părinți? Pe măsură ce avansam cu lectură am întors pe toate părțile frânturile de amintiri și ipotezele create ba de Sarah, ba de Angus. Nu am reușit însă să deslușesc singură misterul. Nu m-am așteptat nicidecum la acest twist întortocheat.

Povestea este redată din perspectivele celor două personaje principale-Sarah și Angus. Capitolele lui Sarah sunt scrise la persoana I, ca o confesiune, astfel încât reușești destul de repede să empatizezi cu personajul. Sarah e o femeie confuză, traumatizată de mortea fiicei sale preferate. Deși erau identice, Lydia și Kirstie aveau personalități diferite, iar Sarah o preferă un pic mai mult pe Lydia, suficient încât Kirstie să simtă această diferență pe care mama lor o făcea între ele. În momentul în care Kirstie îi spune că de fapt ea este geamăna care a murit totul o ia razna. Capitolele lui Angus sunt scrise la persoana a III-a și ele sunt cele care sporesc misterul. Angus avea gânduri de răzbunare și sentimente contradictorii față de soția sa. Cei doi s-au aflat încă de la începutul cărții pe un butoi plin cu pulbere-pragul dintre iubire și ură. Dar „de ce?” ajungi să te întrebi plin de frustrare? Ce naiba s-a întâmplat cu ei doi, de ce pierderea fiicei lor a creat o prăpastie atât de mare între ei? Sigur trebuie să mai fie vorba și despre altceva. Și este. Dar secretul trebuie să-l descoperiți singuri.

În încercarea de a depăși acest eveniment nefericit din viața lor și de a o lua de la capăt departe de vechea lor viață, cei trei se mută pe insula Torran, moștenită de Angus de la bunica lui. Însă așteptările le sunt spulberate una câte una. „Fantoma” fiicei pierdute își face din ce în ce mai simțită prezența, sădind confuzie și teamă, iar relația dintre cei doi soți se răcește și mai mult pe măsură ce ies la iveală secrete din trecut. Kirstie/Lydia devine o fetiță respinsă, singuratică și tristă. Copiii de la noua grădiniță o privesc ca pe fetiță nebună care vorbește cu sora ei moartă, motiv pentru care aceasta se închide tot mai mult în ea. Sarah nu știe cum să gestioneze această situație, e din ce în ce mai pierdută și mai confuză. Dramatismul situației este sporit de faptul că sprijinul ei, Angus, devine o povară. Într-o zi, iubirea lor moare. Pur și simplu. Și este înlocuită imediat de ură și de resentimente. Atât de intense, atât de nimicitoare!

Dublă identitate este o poveste tristă și dureroasă despre pierdere, suferință și resentimente. O poveste despre durere, despre formele pe care le ia și despre armele cu care luptăm împotriva ei, despre fragilitatea noastră în fața morții. Mi-a plăcut. Deși mă așteptăm la ceva diferit, mi-a plăcut. A fost un roman intens emoțional. Frica, panica, nesiguranța, confuzia, ura, respingerea. Le simți pe toate.

Acest exemplar mi-a fost oferit de editura Rao pentru recenzie.
Cartea poate fi găsită pe site-ul editurii aici. De asemenea, este disponibilă și pe Libris.

Daca ti-a placut acest articol, te invit sa te abonezi la newsletter si sa intri in comunitatea Momente in viata.

Lasă un răspuns

Citește articolul precedent:
Aurul maorilor (Vol. 1 din trilogia Kauri), de Sarah Lark

  O iubire adolescentină devine punctul central al unei povești care vă va purta din Irlanda în Noua Zeelandă. Doi...

Închide