După șapte ani, de Guillaume Musso

28577670_1852330491465347_7855971892437462806_n
„Artistă boemă și temperamentală, Nikki dă buzna în viața liniștită și ordonată a lui Sebastian, un lutier dintr-o veche și bogată familie newyorkeză. Deși sunt cum nu se poate mai diferiți, se iubesc cu pasiune și se căsătoresc. Dar căsnicia lor nu merge și, încet-încet, ura ia locul iubirii. După un divorț furtunos, fiecare merge pe drumul lui. Până într-o zi, când dispariția misterioasă a fiului lor o face pe Nikki să-i ceară ajutorul fostului soț, pe care nu l-a mai văzut de șapte ani. Constrânși să-și unească forțele, Nikki și Sebastian pornesc într-o urmărire plină de neprevăzut, care îi poartă de pe străzile Parisului până în inima junglei amazoniene. Prinși într-o conspirație infernală, cei doi au prilejul de a redescoperi o intimitate pe care o credeau pierdută pentru totdeauna.”

Am terminat cartea asta de două zile și nu am reușit să-mi găsesc cuvintele ca să vorbesc despre ea. Nici măcar nu m-am hotărât încă dacă mi-a plăcut sau nu. Da, e vorba de Musso, da, mi-a plăcut Musso și Fata lui din Brooklyn, dar în povestea asta a scârțâit ceva. Subiectul e unul destul de comun și pe alocuri e tratat chiar cu o oarecare superficialitate. Uneori, acțiunea mi s-a părut grăbită, iar unele întâmplări cam nerealiste. În disperarea de a-și găsi fiul teafăr, Nikki și Sebastian fac niște chestii nefirești, dar se comportă în același timp ca și cum ceea ce făceau era cel mai firesc lucru din lume. Copiii, la rândul lor, nu mi s-au părut niște personaje credibile. Nu am putut să rezonez cu nici unul dintre personaje, nu am simțit povestea lor, nu mi-au trezit nici un sentiment. Ba mai mult, m-a mai deranjat și o expresie repetată de n ori pe tot parcursul romanului-„Hotărât lucru,…”. Nu pot să-mi dau seama dacă e vina traducătorului sau a autorului, cert este că pe mine mă deranjează repetiția unor expresii de prea multe ori, așa că am „taxat” și treaba asta.

Cu toate că nu am spus nimic bun despre carte până acum nici nu mi-a displăcut în totalitate, altfel aș fi renunțat la ea. E o lectură foarte ușoară, capitolele scurte și stilul narativ al lui Musso te îndeamnă să dai totuși pagină după pagină, chiar dacă nu ești peste poate de impresionat.

Notă: 3/5  

This Post Has One Comment

  1. Adriana Ivan

    Mi-a plăcut foarte mult cartea.

Lasă un răspuns