Eu plâng

„Eu nu plâng. Nu am plâns niciodată.” – am auzit de câteva ori afirmația asta și mi-e imposibil să cred în veridicitatea ei.
Nu cred că există vreun om care să nu fi vărsat în toată viața lui măcar o lacrimă. Între cei patru pereți ai camerei sale, în singurătate totală, fără nici un martor, a vărsat o lacrimă chiar și cel mai insensibil om.
Dar de ce se încearcă ascunderea acestui lucru? De ce se crede că a plânge e o dovadă de slăbiciune? De ce oamenii se tem să recunoască faptul că plâng?

Sunt clipe în care ne controlăm lacrimile în fața celorlalți, încercând să evităm compasiunea sau penibilul. Dar mai apoi, când nu ne vede nimeni, lacrimile își croiesc drum pe obrajii noștri la fel ca izvoarele la poalele munților.
Mai sunt și acele clipe în care lacrimile nu mai pot fi ținute în frâu cu ajutorul voinței, așa că le simțim doar atunci când ele ne umezesc chipul.

Lacrimile sunt de mai multe feluri: de bucurie, de tristețe, de dor, de neputință, de regret, de durere, de suflet greu, de eșec, de pierdere sau de grijă. Toate astea reprezintă o viață de om. Fiecare dintre noi trece la un moment dat, mai devreme sau mai târziu, prin aceste stări. Și plângem. Mai pe furiș, mai pe întuneric, mai în văzul lumii. Plângem. Pentru că Dumnezeu ne-a lăsat lacrima pentru a ne spăla durerile. Ne-a permis să o folosim ori de câte ori sufletul cântărește prea mult și devine greu de purtat. Ne-a lăsat privilegiul de a o folosi oricând simțim nevoia să o facem, fie de bucurie, fie de tristețe.
Așadar, de ce ni le-am ascunde? De ce ne-am rușina din pricina lor?

Eu plâng. Plâng ori de câte ori simt că vreau să plâng și că am motive să o fac. Nu mă simt slabă și nu mi-e rușine să o fac. Pentru că după ce plâng mă simt bine, mă simt mai ușoară, iar mintea mi se limpezește.

Nu încerc să conving pe nimeni de nimic, sunt doar un om care crede în puterea vindecătoare a lacirmilor.

© Iustina Ţalea

Daca ti-a placut acest articol, te invit sa te abonezi la newsletter si sa intri in comunitatea Momente in viata.

4 Comments

  1. Oamenii isi ascund lacrimile crezand ca daca fac acest lucru arata ca sunt puternici…probabil se gandesc ca in cazul in care isi arata slabiciunea sunt raniti mai usor.

  2. Cand ne-a dat natura lacrimi ,semn afostsi marturie ,ca ne-a semanat in inimi ,bunatate ,duiosie ;chintesenta desimtire dintre toate cate sunt ! D.I.Juvenal Iar un alt mare Poet german spuna :”Plansul este mereu dovada omeniei .!

  3. Salut. Interesanta pagina. Itii prezint o pagina de anunturi gratuite: taman.ro anunturi gratuite

Lasă un răspuns

Citește articolul precedent:
Pentru cムte iubesc…

Aș vrea să-ți spun că mai am destule cuvinte pentru a exprima cât de mult te iubesc, însă adevărul este...

Închide