Eu, tu și marea.

Mai e puțin și o să îmbrățișez marea.
Mai e puțin și o să mă bucur când o s-o văd la fel de tare ca atunci când eram copil și am văzut-o pentru prima oară. Am fost fascinată. Sunt în continuare fascinată de fiecare dată când o privesc sau o ascult.
Mai e puțin și o să îmi scufund picioarele în nisipul fierbinte de la soare.
Mai e puțin și o să mă bucur ca niciodată atunci când o să mă învelesc cu valurile ei.

Mai e puțin și totuși, nu mai am răbdare.
Mă bucur ca un copil.
Mi-a fost atât de dor. Un dor care nu se explică și nu se descrie. Un dor.
Eu și marea. De fapt, eu, tu și marea.
Atât.

Iustina T. ©

Daca ti-a placut acest articol, te invit sa te abonezi la newsletter si sa intri in comunitatea Momente in viata.

Lasă un răspuns

Citește articolul precedent:
Frumusețea e despre cum te simți

Ideea de a fi frumoasă e confundată adeseori cu lungimea unei fuste sau cu adâncimea unui decolteu, cu culoarea și...

Închide