Fără lumină, fără somn

Deodată întuneric. Bezna se așterne în câteva milisecunde în toată camera. Mă ridic, bâjbâi prin cameră și aprind două lumânărele. Așa parcă mai merge.
Am tot așteptat să revină curentul însă tot așteptând, fiecare licăr, al fiecărei lumânări a pâlpâit neajutorat și s-a stins. Din nou, beznă. Nefiindu-mi somn, am devenit agitată întrucât nu știam ce puteam face până voi adormi. Am citit nițel dintr-o carte, la lumina telefonului aproape descărcat până au început să mă usture ochii, apoi resemnandu-mă cu gândul la o noapte lungă, m-am așezat pe partea stângă a patului așa cum fac de obicei și mi-am luat perna în brațe. Un milion de gânduri și de imagini mi-au trecut prin minte și prin fața ochilor. E incredibil câte povești poți vedea când închizi ochii.

Fără să vreau, am început să mă gândesc la toți acei oameni pentru care ziua este la fel de întunecată precum noaptea mea fără curent. Numai negru, nici o formă. Câtă neputință și câtă putere totodată. Am plâns în liniște la acest gând, la cât de vulnerabili suntem de fapt și la cât de puțin control avem asupra propriei vieți. Cât de puțin conștienți suntem noi, cei care am primit de la bun început aceste daruri inestimabile.

În astfel de nopți îți asculți în cea mai profundă tăcere propria respirație, propriile gânduri, propriile temeri. Nu ai cum să le alungi în altă parte oricât de mult te-ai strădui. Ele rămân acolo, cu tine, până adormi.
Și am adormit greu. M-am întors de pe o parte pe alta și de la un capăt la altul al patului. Noroc cu foaia și pixul de pe noptieră și cu telefonul care nu s-a descărcat. Câteva dintre gânduri le-am lăsat să coboare pe foaie și astfel le-am împuținat.
Împuținându-le, mintea mea obosită s-a mai relaxat un pic și a adormit în sfârșit.

E dimineață, e lumină și e culoare.
Ce binecuvântare!

© Iustina Ţalea

Daca ti-a placut acest articol, te invit sa te abonezi la newsletter si sa intri in comunitatea Momente in viata.

Lasă un răspuns

Citește articolul precedent:
Dragostea Florii-de-Bujor, de Lisa See

"Pentru fiice, căsătoria este un fel de moarte. Ne luăm la revedere de la părinți, mătuși și unchi, de la...

Închide