Fata cu palton albastru, de Monica Hesse

DSC_0390

„Amsterdam, 1943. Hanneke procură și livrează mărfuri de pe piața neagră,le ascunde părinților îngrijorați adevărata natură a ocupației sale și-n fiecare clipă e cu gândul la iubitul ei ucis pe front când nemții au invadat țara.
După o livrare obișnuită, o clientă îi cere ajutorul. Așteptându-se ca doamna Janssen s-o roage să obțină carne sau cafea veritabilă, Hanneke este șocată să audă că i se cere să găsească o adolescentă evreică evaporată ca prin farmec din cămăruța unde bătrână doamnă o ascundea. Inițial, Hanneke nu vrea să se implice într-o misiune atât de periculoasă, dar este atrasă curând într-un păienjeniș de mistere și de descoperiri uimitoare care o conduc în interiorul Rezistenței, îi deschid ochii în fața mașinăriei de război naziste și o obligă să acționeze.
Fata cu palton albastru este un roman extraordinar despre curaj, durere și dragoste în niște vremuri imposibile.”

„[…] am vrut să spun o poveste despre mici trădări în mijlocul unui război mare. Am vrut să ilustrez cum luăm decizii într-o zecime de secundă, din curaj sau lașitate morală, și faptul ca suntem cu toții eroi și ticăloși.” – din nota autoarei

 Fata cu palton albastru a fost un roman atât de înduioșător și de plin de emoție în stare pură, încât la final l-am îmbrățișat, dorindu-mi parcă să-i îmbrățișez toate personajele principale și să le mulțumesc pentru curajul și bunătatea lor. Unele cărți sunt despre cum te fac să te simți. Unele cărți te macină chiar și după ce trec zile de când le-ai terminat, căci o parte din tine a rămas acolo, între acele coperți, în acea lume, la acei oameni. Asta mi s-a întâmplat mie cu Fata cu palton albastru. Din motive tehnice nu am putut să scriu recenzia imediat după ce am terminat de citit cartea. Între timp m-am apucat de o alta, însă gândul meu este tot la aceasta. M-a tulburat. M-a întristat. Da, cărțile care mă întristează mă urmăresc apoi ca niște fantome.

Deși romanul este încadrat la categoria young adult 14+, consider că este un must read pentru orice iubitor de ficțiune istorică. Și sper, adică mă rog, să fie citit și înțeles și apreciat de cât mai mulți adolescenți. Tinerii au nevoie de astfel de repere. Astfel de povești te fac să privești lumea de acum cu alți ochi, te obligă într-un fel să fii recunoscător pentru pace și pentru mâncarea pe care o ai la discreție, pentru faptul că nu trebuie să mergi pe stradă privind peste umăr și pentru multe multe alte lucruri pe care avem senzația că ne aparțin de drept și că ni se cuvin.

Lectura poveștii fetei cu palton albastru a fost precum cărarea aceea pe care Hansel și Gretel au presărat-o cu firimituri pentru a regăsi mai ușor drumul spre casă. Am adunat firimitură cu firimitură, dorindu-mi cu disperare să ajung „acasă”, adică la final, pentru a afla cine este de fapt fata cu paltonul albastru și ce s-a întâmplat cu ea. Și m-am întristat cumplit. V-am spus că m-am întristat. Cărțile despre război sunt ca un drog pentru mine. Știu că au efectul ăsta asupra mea, dar continui să le caut și să le citesc.

Hanneke a fost un personaj frumos conturat. O tânără curajoasă, cu un suflet bun. Un om. Un om printre oameni care uitaseră să fie oameni sau care se temeau să arate că sunt. Războiul a maturizat-o forțat. Viața lui Hanneke s-a schimbat complet de când țara ei a fost ocupată de naziști, însă printr-un șir de evenimente, ajunge să cunoască „cealaltă” tabără-Rezistența. În fiecare țară ocupată de către naziști s-au format astfel de grupări de oameni care încercau să rămână oameni și să se împotrivească cruzimii nemților. Oameni care își riscau viața zi de zi pentru a salva alte vieți într-un fel sau altul. Căutând o fată evreică, despre care știa doar că purta un palton albastru în momentul dispariției, Hanneke descoperă mai multe fețe ale războiului. Și totuși, în acea lume zdrobită și îngenuncheată, ea cunoaște prietenia și dragostea-acele sentimente minunate care pe fondul războiului sunt ca niște flori superbe răsărite pe un munte de piatră.

O lectură pentru suflet. Asta este Fata cu palton albastru. O poveste despre prietenie și trădare și despre cât de ușor se poate trece uneori granița de la una la alta, o poveste despre iubire, curaj și lașitate. Recomand!

Cartea poate fi găsită aici.

Fragmente:

„Așa am aflat că a fi curajos este uneori lucrul cel mai periculos, ca e o însușire de folosit cu zgârcenie.”

„Câte scenarii n-am născocit ca să mă conving că Bas n-a murit singur! Dar când sosește clipa, fiecare moare singur.”

Daca ti-a placut acest articol, te invit sa te abonezi la newsletter si sa intri in comunitatea Momente in viata.

Lasă un răspuns

Citește articolul precedent:
Informatorul, de John Grisham

"Lacy Stoltz este investigator pentru Baroul din Florida. E avocată, nu polițistă, iar sarcina ei este să preia cazurile care...

Închide