Femeia din Orient Express, de Lindsay Jayne Ashford

28377659_1850023571696039_5150803308903567271_n

„Dezorientată din cauza unei căsnicii nefericite, Agatha Christie se deghizează și urcă în Orient Express. Dar, spre deosebire de Hercule Poirot, faimosul ei detectiv, ea nu poate dezlega misterele călătoriei.
Trenul își urmează drumul, pasagerii prind contur, trecutul îi însoțește neîncetat. Și mai ales pasagerele au ceva de ascuns. Prizoniere în nefericirea lor, toate femeile cunoscute în Orient Express își păzesc strașnic secretele. Însă, pe măsură ce trenul care se îndreaptă spre Orientul Mijlociu merge tot mai încet, viețile lor paralele ajung să se intersecteze tot mai mult.

Roman în care literatura de atmosferă se întâlnește cu suspansul și mizează pe complexitate emoțională, Femeia din Orient Express pune sub lupă legăturile dintre femei, forța suferinței și puterea secretelor.”

E atât de bine să nu ai așteptări de la o carte anume! Pentru că te poate surprinde în cel mai frumos mod. Așa a fost în cazul meu cu Femeia din Orient Express. Pentru că nu sunt fan Agatha Christie nu mă așteptam la o poveste atât de specială, dar aici a fost greșeala mea, căci această carte nu are de a face cu scriitoarea Agatha, ci cu femeia Agatha. Și nu e vorba doar despre povestea ei, ci despre povestea a 3 femei. 3 femei puternice, dar fragile emoțional, care pleacă într-o călătorie care le va schimba pentru totdeauna.
Întâmplarea face ca fiecare dintre cele trei femei, Agatha, Nancy și Katharine, să plece spre Bagdad cu același Orient Express. Nu durează mult până când viețile lor ajung să se intersecteze, iar legăturile dintre ele să devină din ce în ce mai puternice. Fiecare are propriile secrete și proprii demoni de înfruntat.

Agatha pleacă în această călătorie devastată după divorțul de Archie. La 38 de ani ea crede că odată cu sfârșitul căsniciei a început și sfârșitul ei ca femeie. Este dezorientată, dezamăgită și rușinată de acest status de femeie divorțată, pe care refuză vehement să și-l asume. Dar în această călătorie se redescoperă pe ea însăși, își redescoperă feminitatea, își dă seama că o femeie nu trebuie să se raporteze la un bărbat ca să fie întreagă, își acordă o a doua șansă, învață să se bucure cu adevărat de viață, de clipă, de ea însăși.

Nancy fuge de viața ei din Londra cu o imensă povară pe umeri. După aventura cu un bărbat căsătorit ea se hotărăște să plece departe de tot, să înceapă o nouă viață într-o țară complet străină și diferită de a ei. Dar nu poți fugi atât de ușor de trecut și, așa cum este de așteptat, acesta o ajunge din urmă și continuă să îi dea coșmaruri. Întâlnirea ei cu Agatha are loc într-un moment de cumpănă și aici nu se poate să nu sesizezi ironia autoarei de a pune în același tren aceste două femei-una care divorțează de un bărbat pentru că acesta se îndrăgostește de altă femeie și una care este una dintre acele femei pentru care unii bărbați renunță la familiile lor. Tocmai datorită acestei ironii mi s-a părut minunată prietenia dintre ele. Această situație este o lecție pentru amândouă. Agatha învață că adevărul este ca un iceberg. Ceea ce vezi sau crezi tu este doar vârful icebergului. Întregul adevăr este exact bucata mare de gheață, care este ascunsă vederii. Nancy învață de asemenea o lecție prețioasă-aceea că viața îți scoate în cale oamenii potriviți în momentele potrivite ca să poți merge mai departe atunci când simți că totul e pierdut.

Katharine merge spre Bagdad purtând cu sine un secret important, care o macină puțin câte puțin. Katharine este genul de femeie carismatică, plină de viață, căreia îți este greu să-i reziști, pe care ajungi repede să o îndrăgești, genul de persoană cu care îți este extrem de ușor să te împrietenești. Dar în sufletul ei se dau bătălii importante. Remușcările îi fac nopțile albe, iar vina o copleșește, însă niciodată nu lasă să se vadă acest lucru. M-a uimit forța ei interioară.

Prietenia care ia naștere între cele trei femei le salvează într-un mod diferit pe fiecare în parte. Le determină să lase garda jos, să își înfrunte greșelile sau secretele, să se regăsească pe sine. Mi-a plăcut foarte mult modul în care autoarea a construit fiecare personaj feminin și cum a țesut apoi legăturile dintre ele. Mi-a plăcut stilul descrierii. Mi-am imaginat totul în cele mai mici detalii. Am văzut apusurile de soare minunat descrise, am mirosit toate mirodeniile și m-am transpus cu totul în acea atmosferă exotică atât de bine redată. Am iubit cartea asta și personajele ei. Am îmbrățișat-o când am terminat-o.

Femeia din Orient Express m-a dus cu gândul la un citat foarte drag mie, care cred ca ilustrează în cel mai scurt și mai profund mod ideea principală a cărții: „Inima unei femei este un ocean adânc de secrete.” Este o poveste despre legăturile puternice dintre femei, despre a doua șansă la iubire și la viață. Călătoria cu Orient Express-ul este o călătorie de căutare și regăsire a eu-lui. Agatha, Nancy și Katharine s-au pierdut cândva pe ele însele. În această călătorie ele se regăsesc mai puternice decât credeau că pot fi.

Această carte este emoție în stare pură. O recomand cu căldură. Mulțumesc mult editurii Nemira pentru această comoară. Mulțumesc, Simona! O găsiți aici.

Fragmente:

„Când toate lucrurile vă sunt împotrivă și ajungeți într-un punct când pare că nu mai puteți continua nici măcar un minut, nu vă dați niciodată bătuți-va veni un loc și un moment când lucrurile se vor schimba.”

“Este imposibil să iubești fără să suferi -dar, dacă nu vom iubi niciodată, nu vom cunoaște adevăratul sens al vieții.”

“Exista unele secrete care pot fi divulgate fără prea multe repercursiuni. Însă altele pot sfărâma vieți.”

„Nu este ușor să crezi în ceva, când întreaga lume se întoarce cu susul în jos. Principalul lucru este să crezi în tine.”

„Ai încredere în tren. Căci trenul, că viața, trebuie să meargă până ajunge la destinație. E posibil să nu-ți placă întotdeauna ce vezi pe fereastră, dar, dacă tragi perdeaua, vei pierde atât frumusețea, cât și urâțenia.”

 

Lasă un răspuns