Fratele, de Joakim Zander

30412176_1893150167383379_3834403491175604192_n

„Crescând în sărăcie, Yasmine a vrut să-și protejeze întotdeauna fratele de aspectele nefaste ale vieții. Dar și-a încălcat promisiunea în ziua în care a plecat de acasă, abandonându-l pe Fadi în locuința lor modestă din Stockholm.
După cinci ani, Yasmine se simte în continuare vinovată că l-a lăsat în urmă. Apoi aude că el ar fi murit, ucis de o dronă în Siria. Ce anume a făcut fratele ei astfel încât să devină unul dintre cei mai căutați oameni de către CIA? Răspunsul este șocant și pentru ea și pentru cititori…”

La sfârșitul acestei cărți am rămas cu două idei principale întipărite în minte:
1. Paranoia îți poate salva viața. Încep să cred că nu e chiar un defect să fii puțin paranoic.
2. Teroriștii sunt creați ca să servească diferitelor interese politice. Religia musulmană este doar paravanul în spatele cărora sunt ascunse aceste interese.

Romanul Fratele nu este unul ușor de citit din mai multe motive. Deși are un stil aerisit, cu capitole scurte, e scrisă de un autor nordic, motiv pentru care asta nu mai are nicio relevanță. Nordicii, ca și asiaticii au un stil al lor de a (de)scrie, mai diferit și mai complex, oarecum mai încâlcit. E un roman foarte bine scris, nimic de zis, dar care te supune la o concentrare mare, se joacă subtil cu mintea ta, îți pune la încercare răbdarea. Am perceput povestea ca pe puzzle din acela imens, alcătuit din 3000 de piese minuscule. Salturile temporale intre trecut și prezent din prima parte a romanului sunt puțin greoaie. E destul de complicat să faci legăturile, să înțelegi povestea.

Yasmine și Fadi erau doi frați de origine musulmană, care trăiau în Suedia alături de părinți. Familia lor însă era una disfuncțională și dezbinată. Din amintirile celor două personaje aflăm că tatăl lor era foarte violent, iar mama lor lucra mult și nu se ocupa deloc de ei. Cei doi frați se aveau unul pe celălalt. Mereu. Ei își erau și mamă și tată unul altuia. Yasmine îl apăra pe Fadi de bătăile tatălui și de răutatea lumii, iar Fadi o privea pe Yasmine ca pe un Dumnezeu. Până într-o zi. O zi în care Yasmine fuge în America și își lasă în urmă fratele. O zi în care își încalcă promisiunea de a avea mereu grijă de Fadi.
După 5 ani, măcinată de regrete și de vinovăție se întoarce la Stockholm pentru a da de urma lui Fadi. Din acest moment, acțiunea se împarte în două planuri-în primul, se continuă povestea celor doi frați, intercalându-se capitolele despre Fadi (scrise la persoana 1, ca o confesiune adresată lui Yasmine) cu cele despre Yasmine până în momentul în care trecutul se ciocnește de prezent, iar întâmplările ating cu totul alte dimensiuni; iar în cel de-al doilea plan este introdus un nou personaj – Klara Walldeen, un personaj care în prima fază nu pare să aibă absolut nicio legătură cu povestea de până atunci. Dar ușor, ușor, piesele puzzle-ului se îmbină și totul începe să aibă un sens. Noua intrigă este uimitoare și neașteptată.

Fratele este o poveste amplă. Subiectele atinse sunt de actualitate, iar pe mine personal nu m-au lăsat indiferentă. M-am simțit mică și neștiutoare. Un pion mărunt pe masa de joc a lumii. E greu de acceptat că așa este cu adevărat lumea în care trăim. Da, trăim cu toții sub același cer, însă nu avem cu toții același orizont. Despre terorism, jihad și cum sunt recrutați oamenii care sunt transformați în teroriști am citit în cartea În pielea unei jihadiste. Asta nu m-a împiedicat însă să fiu la fel de șocată și de revoltată și de această dată de modul în care sunt indoctrinați și spălați pe creier acei oameni sub pretextul religiei, în numele lui Dumnezeu/Allah. Cu spionajul și conspirațiile m-am familiarizat cu ajutorul cărților Juliei Navarro, însă tot nu am putut anticipa intriga principală a romanului. Nu am fost pregătită pentru complexitatea lui.

Pe lângă cele două teme principale despre care v-am povestit, romanul atinge puțin și partea emoțională – fragilitatea adultului care a avut o copilărie nefericită, zbuciumul sufletesc și vulnerabilitatea, ușurința cu care poate fi manipulat, legătura indestructibilă dintre frați.

Romanul Fratele este de fapt a doua parte dintr-o trilogie care poartă numele Klara Walldeen, însă cărțile pot fi citite și independent, poveștile neavând legătura între ele. În carte sunt făcute anumite referiri la „ceea ce s-a întâmplat la Bruxelles” cu Klara (despre asta este vorba în primul volum al seriei  – Înotătorul), dar faptul că nu știi ce s-a întâmplat acolo nu afectează cu nimic ceea ce se întâmplă aici.

Mulțumesc editurii Rao pentru încrederea acordată și pentru exemplarul oferit. Sper să avem o colaborare frumoasă!
Recomand pasionaților genului. Cartea poate fi găsită aici.

 

Daca ti-a placut acest articol, te invit sa te abonezi la newsletter si sa intri in comunitatea Momente in viata.

Lasă un răspuns

Citește articolul precedent:
Cartea pierdută a vrăjitoarelor, de Deborah Harkness

" În inima Bibliotecii Bodleiene din Oxford, profesorul universitar Diana Bishop descoperă în cursul cercetărilor ei un manuscris alchimic –...

Închide