Gânduri fără nume

Eu m-am săturat.
M-am săturat de toți cei care se cred buricul pământului, de toți cei care vorbesc doar ca să nu tacă și de toți cei care aruncă fără nepăsare cuvinte în stânga și în dreapta doar pentru a părea altceva decât ceea ce sunt.
M-am săturat de comentarii ipocrite sau fără logică, m-am săturat de afirmații negândite și de întrebări stupide.
M-am săturat să dau explicații fără a avea vreo obligație de a o face și m-am săturat să suport mitocănii.

E drept, suntem extrem de diferiți ca indivizi. Fiecare dintre noi are ceva ce îl diferențiază de ceilalți. E normal să nu împărtășim aceleași concepții de viață, dar cine ne dă dreptul de a emite judecăți la adresa altora? Voi răspunde tot eu. Nimeni!
Nu voi înțelege niciodată nevoia nestăvilită a oamenilor de a toca mărunt viața altor oameni, de a le pune la îndoială experiența, maturitatea sau viziunea asupra vieții.
Nu voi accepta niciodată lipsa de educație, de bun simț și de integritate morală. Voi face tot posibilul să țin la distanță acești oameni.

Mi s-a spus deseori că sunt idealistă, naivă sau aeriană. Eu vreau să cred că a avea anumite principii în viață nu înseamnă că ești idealist sau visător. Consider că pentru a avea o viață armonioasă trebuie să îți stabilești niște repere, să ai niște țeluri și să crezi din tot sufletul în ceea ce vrei.
Îmi doresc într-adevăr o lume mai bună, mai sinceră, mai cu bun simț, mai caldă, mai deschisă, mai afectuoasă, mai visătoare (de ce nu?) și mai optimistă. Și nu vreau să accept că ar fi o utopie.
Știu că nu voi schimba lumea întreagă. Nici nu vreau, nici nu pot. Însă îmi pot crea oricând „lumea mea”, un loc cu oameni frumoși și buni, alături de care mă simt eu însumi, cărora nu trebuie să le dau explicații și cu care mă pot înțelege din priviri.
Mă puteți numi oricum, însă lumea mea e a mea, iar eu cred că în viața mea pot face orice schimbare vreau eu.

Cum spunea cineva, cerul e limita… sau nici măcar el!

© Iustina Ţalea

Daca ti-a placut acest articol, te invit sa te abonezi la newsletter si sa intri in comunitatea Momente in viata.

3 Comments

  1. Bună ziua! Stimată doamnă,încerc să vă înţeleg. Şi eu am lumea mea,dar în acea lume nu sunt decât … eu însumi. Eu şi cu mine. Şi cred că-i mai bine aşa. Pe oamenii îi las în lumea lor şi-n treaba lor,fiindcă toţi sunt bolnavi mintal de 1100000 de nebunii! O zi minunată să aveţi!

  2. Fiecare avem demonii nostri si ei au diferite nume(ura,gelozie,nervozitate).Insa pana la urma conteaza cum stii sa iti stapanesti demonii nu cati ai. E adevarat ca nu vom reusi niciodata sa-i controlam in totalitate dar asta nu ne da dreptul sa renuntam, la lupta.

  3. Scumpa mea, prietena. Nu pot decat sa te aprob, am trecut si eu prin asemenea experiente..si de multe ori am lasat de la mine, m-am retras din conversatie, ori altceva , i-am lasat sa creada ce vor =>tare am gresit. NICIODATA nu am sa mai fac asta, mereu am sa-mi spun punctul de vedere, FRANC, CONCIS – pentru ca altfel nu se poate.. Tarziu, stiu.

Lasă un răspuns

Citește articolul precedent:
Poezie pentru mama mea

Mama... câtă iubire, câtă dăruire, câtă răbdare, câtă gingășie și câtă demnitate. Mama... câte sacrificii, câte renunțări, câte dorințe, câte...

Închide