Gări murdare de durere

O gară. Aceeași gară murdară și tristă.
Când eram mică gara însemna plimbări, excursii, în orice caz, ceva frumos, un prilej de nou.
Acum, după mulți ani în care nu a mai însemnat nimic, are un nou sens. De despărțire, de tristețe. Acum de fiecare dată când merg la gară am sentimentul de gol în stomac, sentimentul groaznic de pierdere sau îndepărtare.
Mizeria și sunetul trenurilor care vin sau pleacă din gară îmi dau un sentiment acut de greață și de furie. Mă dor plecările. Despărțirea de o persoană dragă îmi sfâșie fiecare centimetru de suflet. Fiecare om care pleacă, pleacă cu o parte din sufletul meu în spinare. Iar eu mă simt din nou, într-un oarecare fel, mai pustiită.
Azi, gările înseamnă doar despărțire și teamă.
Azi, gările mă dor.
Azi, am lăsat o parte din mine omului care s-a urcat în tren, iar eu am rămas pe peron cu inima în lacrimi.

© Iustina Ţalea

Daca ti-a placut acest articol, te invit sa te abonezi la newsletter si sa intri in comunitatea Momente in viata.

1 Comment

  1. Eu am urcat in tren lasandu-ma pe mine toata omului care a ramas pe peron. Toate visele mele au ramas acolo…
    Un sarut, un „la revedere” transformat intr-un „adio” si vise pierdute, asta e in gara mea aglomerata.

Trackbacks/Pingbacks

  1. Gari murdare de durere | andreea - [...] ceva frumos, un prilej de nou. Acum, după mulți ani în care nu a mai însemnat nimic, are un …

Lasă un răspuns

Citește articolul precedent:
Îmbrățișări

Am o manie. Îmi place să îmbrățișez oamenii, nu doar pe cei apropiați ci și pe aceia care îmi dau...

Închide