Grădina uitată, de Kate Morton

 gradina-uitata_1_fullsize

„În ajunul Primului Război Mondial o fetiță este găsită la bordul unui vas cu destinația Australia. O femeie misterioasă, supranumită Autoarea, ar fi trebuit să o aibă în grijă, dar aceasta a dispărut fără urmă. În noaptea în care împlinește douăzeci și unu de ani, Nell O’Connor află un secret care îi va marca destinul. Peste câteva zeci de ani, ea pornește în căutarea adevăratei sale identități, într-o călătorie având drept punct final un conac ciudat, despre care se crede că ar fi bântuit, Blackhurst, cândva proprietatea familiei aristocrate Mountrachet. La moartea lui Nell, nepoata ei, Cassandra, intră în posesia unei moșteniri neașteptate. Conacul Blackhurst și grădina sa uitată dezvăluie treptat secretele familiei Mountrachet, dând la iveală legătura dintre cele trei femei, aparținând unor generații diferite, ale căror destine excepționale se continuă unul pe celălalt.” 

La finalul acestei cărţi mai că mi s-a pus pata să mă apuc de grădinărit şi vă spun sincer că asta chiar nu m-a atras niciodată până acum. Aşadar, ăsta e meritul autoarei pentru că a scris un roman atât de frumos, pe marginea poveştii conturând imaginea unei grădini de vis!

În căutările mele frenetice pe Libris am găsit acest titlu la categoria „Literatură contemporană”. Nu-mi spunea nimic numele autoarei, dar m-a atras deopotrivă atât titlul cărţii, cât şi subiectul. Că tot visam eu la o grădină superbă secretă, uite că am găsit-o descrisă în această carte! Dar nu e vorba doar despre grădină şi grădinărit aici. Nu, nici vorbă!

În ultima vreme se pare că am făcut o pasiune pentru poveştile astea cu mai multe linii temporale. Acum că stau să mă gândesc le aleg pur şi simplu aleatoriu. Cred că e vorba pur şi simplu de nevoia şi plăcerea mea de a explora alte lumi, din alte timpuri, în alte locuri decât cele aflate până acum.

Trei generaţii de femei şi un secret bine îngropat, care iese la iveală abia spre sfârşitul romanului. Spre deosebire de alte romane cu mai multe linii temporale, trecerea de la o perioadă la alta se face atât de uşor şi de plăcut, încât povestea te prinde la propriu în labirint, altul decât cel al moșiei Blackhurst. Totul e un puzzle imens.

Grădina uitată este de fapt saga unei familii, întinsă pe mai multe generaţii, o poveste despre iubire şi prietenie şi despre alegerile greşite pe care le poţi face uneori în numele acestora, dar şi despre căutarea identităţii, despre regăsire şi acceptare. E o poveste despre trecut, prezent şi viitor şi despre modul în care legătura care se face între ele ajunge să definească un om, transmiţându-se de la sine, din generaţie în generaţie.

Este un roman extrem de bine şi de frumos scris. Nu te plictiseşte cu detalii inutile, descrierile te teleporteaza acolo, pe malul oceanului sau în grădina secretă, simţind aromele de sare, de nisip, de trandafiri. Totul devine viu în imaginaţia ta şi te simţi cumva parte din poveste, rezonând cu uşurinţă cu trăirile fiecărui personaj în parte, lucru pe care eu una îl apreciez foarte mult la un autor. Cu siguranţă în viitorul apropiat o să citesc şi celelalte romane ale lui Kate Morton. Chiar m-a cucerit.

Iar dacă v-am stârnit curiozitatea, puteţi găsi cartea chiar aici.

Câteva citate:

„Atâtea lucruri în viață depind de momentul în care se întâmplă.” 

„Nu trebuie să te bizui pe faptul că cineva te va salva, continuă mama, cu privirile pierdute, o fată care așteaptă pe altcineva s-o salveze nu va învăța niciodată să se descurce singură. Chiar dacă ar avea posibilități, i-ar lipsi curajul. Să nu fii și tu așa, Eliza! Trebuie să fii curajoasă, să înveți să te aperi singură, să nu te bizui pe nimeni.”

„În inima fiecărui om se află un hău adânc, un gol a cărui umplere se ridică mai presus de orice.”

„Poți să trăiești fericit după ce ai renunțat să-ți mai ții viața în frâu.”

„Uneori trupul vrea lucruri pe care mintea nu le poate nici explica, nici accepta.”

„Oamenii disperați se agăță de speranță precum marinarii naufragiați de epava vaporului lor.”

„Memoria e o curtezană crudă, cu care trebuie să învățăm să dănțuim cu toții.”

„Ne facem viața din ce avem, nu din ce ne lipsește.”

„Trecut, viitor, familie. Propriul ei trecut era plin de amintiri, o viață întreagă plină de amintiri frumoase, prețioase, triste. Timp de zece ani, umblase printre ele, dormise cu ele, le purtase după ea. Dar ceva se schimbase, ea se schimbase. Venise în Cornwall să descopere trecutul lui Nell, familia ei, dar își descoperise propriul viitor. Aici, în frumoasa grădină pe care o făcuse Eliza și-o redobândise Nell, Cassandra se regăsise pe sine.”

Daca ti-a placut acest articol, te invit sa te abonezi la newsletter si sa intri in comunitatea Momente in viata.

3 Comments

  1. Tentanta recenzia. Anul acesta am in plan sa descopăr si eu aceasta autoare!

    • Nu mai amâna prea mult. Vei fi cucerită, sunt sigură! Cu Kate Morton nu ai cum sa dai greș! ❤️

      • Mersi.

Lasă un răspuns

Citește articolul precedent:
După ce te-am pierdut, de Jojo Moyes

Pentru că am văzut filmul, nu am mai citit şi cartea. La Înainte să te cunosc mă refer. Continuarea, adică...

Închide