Haos de gânduri

04e28b731b34dd5613e41a76839d0eb0

Am construit și s-a dărâmat. Dar am adunat resturile rămase din sufletul meu și le-am pus mereu la loc. Și continui să o fac.
Am visat și s-a năruit. Nu știu cum le-am pierdut, dar s-au pierdut. Visele.
Am crezut în doi, în noi. Apoi am învățat să cred doar în mine și în Dumnezeu.
Am dăruit, dar am știut și să primesc.
Am disprețuit. Apoi am învățat să iert. 
Am plâns. Pentru toate motivele posibile. Lacrimile vin din suflet și se duc tot acolo, vindecându-l. E un paradox. Dar e cât se poate de adevărat.
Am fugit. Și de oameni și de mine însumi. Apoi am învățat să-i accept și să mă accept. Și totuși, mai am momente când fug. Mai ales de mine.
Am învățat să mă las iubită. Iar asta mă face un om fericit.

© Iustina Ţalea

 

Daca ti-a placut acest articol, te invit sa te abonezi la newsletter si sa intri in comunitatea Momente in viata.

4 Comments

  1. superb , no comment .!

  2. Fiecare bucurie…fiecare tristete… fiecare castig.. fiecare pierdere… impreuna constituie EXPERIENTA.
    Trebuie sa acceptam ce ni se intampla. Si sa stim sa inchidem o usa atunci cand e necesar. Si sa pasim mai departe.
    Avem o viata. Asa cum este ea. Cu fericire si cu neajunsuri. Avem o viata. Si trebuie sa invatam sa o traim si sa ne bucuram de lucrurile marunte…si sa depasim nereusitele cu fruntea sus si cu ochii inainte.

  3. frumos spus! (:

  4. frumos spus!

Lasă un răspuns

Citește articolul precedent:
Poate că nu vor fi întotdeauna cele greșite…

Cum e bine și cum e rău? Ce să spui, când să spui și cum să spui? Ce să gândești?...

Închide