Hoţi de zâmbete

30f3cabdebeb797102c9a7d6f3d1f3c7

Schimbarea noastră. Uneori se produce brusc, însă cel mai adesea e un proces lent, de lungă durată. De-a lungul timpului ne raportăm vieţile, fericirea, personalitățile la alţi oameni. Ajungem chiar să depindem de ei. Emoţional, spiritual, material. La un moment dat, acei oameni de care depindeam ne dezamăgesc. Din motive mai mărunte sau extrem de serioase. Cert este că trădarea lor ne fură zâmbetul şi uneori ne pierdem pe noi înşine odată cu încrederea în ei.

Ei sunt hoţii de zâmbete, călăii de suflete. Ei ne ciopartesc încrederea şi ne lasă goi pe dinăuntru. Lasă în urmă oameni distruşi, care nu mai ştiu încotro să se îndrepte, pe cine să mai creadă, dacă să mai iubească şi când o să mai zâmbească.

Mă gândesc că fiecăruia dintre noi i-a ieşit în cale, cândva, un hoţ de zâmbete. Poate chiar eu sau chiar tu am fost cei care au contribuit la schimbarea ireversibilă a altui om. Poate că eu sau tu am furat zâmbete, am distrus vieţi. Pentru că asta facem noi. Ne influenţăm unii altora vieţile, ne schimbăm necontenit şi reciproc prin iubirea pe care ne-o purtăm, prin ura pe care o simţim, prin trădările la care ne supunem, prin faptul că ne înşelăm sau ne minţim unii pe alţii. Ăştia suntem noi, hoţi de zâmbete și suflete zdrobite. Un cerc vicios din care nu vom ieşi niciodată.

Iustina Dinulescu

Lasă un răspuns