Hoțul de cărți, de Markus Zusak

hotul-de-carti_1_fullsize

În această zi de sărbătoare eu mi-am ales ca fel principal de mâncare o carte și am citit. Aproape toată ziua. O carte pe care probabil nu am să o uit niciodată și pe care cred că o voi reciti cândva. Hoțul de cărți. O carte extraordinară, o poveste care te impresionează și te emoționează peste măsură.

„Este anul 1939. Germania nazistă. Ţara îşi ţine răsuflarea. Moartea nu a avut niciodată mai mult de lucru, şi va deveni chiar mai ocupată. Liesel Meminger şi fratele ei mai mic sunt duşi de catre mama lor să locuiască cu o familie socială în afara oraşului München. Tatăl lui Liesel a fost dus departe sub şoapta unui singur cuvânt nefamiliar – Kommunist -, iar Liesel vede în ochii mamei sale teama unui destin similar. Pe parcursul călătoriei, Moartea îi face o vizită băieţelului şi o observă pe Liesel. Va fi prima dintre multe întâlniri apropiate. Lângă mormântul fratelui ei, viaţa lui Liesel se schimbă atunci când ea ridică un singur obiect, ascuns parţial în zăpadă. Este Manualul Groparului, lăsat acolo din greşeală, şi este prima ei carte furată. Astfel începe o poveste despre dragostea de cărţi şi de cuvinte, pe măsură ce Liesel învaţă să citeasca cu ajutorul tatălui ei adoptiv, care cânta la acordeon. În curând, va fura cărţi de la incendierile de cărţi organizate de nazişti, din biblioteca soţiei primarului, şi de oriunde le mai putea găsi. Hoţul de cărţi este o poveste despre puterea cuvintelor de a creea lumi.”

Povestea lui Liesel ne este împărtășită nouă chiar de către Moarte. Da, vocea naratoarei este cea a Morții care se crede uneori maestrul păpușar și care cutreieră în lung și în lat adunând suflete.
În momentul în care Liesel ajunge în noua sa casă viața îi devine o necunoscută. Ea se atașează foarte mult de tatăl ei adoptiv, Hans Huberman, un om blând și bun, care își ajută fiica să descopere lumea cuvintelor pe care le va folosi mai apoi pentru a-și scrie singură povestea.
Liesel ajunge să fure cărți de oriunde se poate, pentru că dorința ei de a ști, de a învăța este incontrolabilă. Se hrănește cu cuvinte, cu povești.

Ar fi atât de multe de povestit despre această carte, însă în cazul în care nu ați apucat să vedeți filmul omonim, nu vreau să vă stric plăcerea de a o lectura și de a simți emoția aceea care vă va copleși cu siguranță.
Hoțul de cărți este o carte pe care o citești repede, cu toate că la prima vedere cele 570 de pagini te sperie puțin, dar o citești repede pentru că nu îi poți da drumul. Trebuie să-i afli povestea lui Liesel. Și vei tremura alături de ea și vei zâmbi pentru ea, pentru că îți va cuceri inima încă de la început. Nu este o carte ușoară. Este extrem de profundă, iar subiectul este unul despre care noi știm mai mult sau mai puțin doar din cărțile de istorie sau din documentare. A fost o perioadă neagră în Germania și în lumea întreagă, iar povestea de față ne arată una dintre fețele acestei perioade.

Cartea poate fi găsită aici http://www.leadermag.com/cumpara/hotul-de-carti-7610460, iar înainte de a încheia las și câteva fragmente:

„Undeva în toată zăpada, putea să-și vadă inima frântă în două. Fiecare jumătate strălucea și bătea sub tot acel alb.”

„În total, deținea paisprezece cărți, însă a înțeles că povestea ei era alcătuită în mare parte din zece dintre ele. Din acele zece, șase erau furate, una apăruse pe masa din bucătărie, două fuseseră făcute pentru ea de un evreu ascuns și alta îi fusese adusă de o după-amiază cu haină galbenă.”

„O definiție pe care nu o veți găsi în dicționar – A nu pleca: un act de încredere și iubire descifrat deseori de copii.”

„El era nebunul care se pictase în negru și învinsese lumea. Ea era hoțul de cărți fără cuvinte. Aveți încredere în mine, cuvintele urmau să vină, și când vor fi sosit, Liesel le va ține în mână ca pe niște nori și le va presăra ca pe o ploaie.”

„Poate o persoană să fure fericire? Sau este doar o altă interioară și infernală festă omenească?”

„Nu, se gândi Liesel în timp ce mergea. Inima mea este cea obosită.” O inimă de treisprezece ani nu ar trebui să se simtă astfel.”

„Probabil că este corect să spun că, în toți anii în care Hitler a fost la conducere, nici o persoană nu a fost capabilă să-l servească pe Führer la fel de bine ca mine. Un om nu are o inimă ca a mea. Inima omenească este o linie, în timp ce a mea este un cerc și posed abilitatea infinită de a fi la locul potrivit în momentul potrivit. Consecințele acestui lucru sunt că mereu găsesc oameni în cel mai bun moment al lor și în cel mai rău. Văd urâțenia și frumusețea lor și mă întreb cum poate ceva să fie în două feluri în același timp.”

„Cuvintele. De ce trebuiau să existe? Fără ele, nu ar mai fi nimic din toate astea. În lipsa cuvintelor, Fuhrerul nu era nimic. Nu ar fi prizionieri care șchiopătează, nevoia de consolare sau de trucuri cu vorbe care să ne facă să ne simțim mai bine. La ce sunt bune cuvintele?”

Daca ti-a placut acest articol, te invit sa te abonezi la newsletter si sa intri in comunitatea Momente in viata.

4 Comments

  1. Iustina, nu am vazut filmul, insa cartea am citit-o si mi-a placut. In general prefer sa citesc cartile, sa-mi fac propria mea imagine.

    O alta carte care m-a atras in mrejele ei este Descantecul ploii de Sorina Popescu,in care se vorbeste despre soarta unei adolescente care se prostitueaza in Italia. Mi-a placut faptul ca sunt prezentate, fara inhibitii, gandurile personajelor, actiunea te tine in priza pana la sfarsit. Poate o sa-ti placa si o poti procura de aici:

    http://www.librarie.net/p/204198/Descantecul-ploii

    • Salut !
      Eu am vazut filmul. Nu pot spune ca nu a fost frumos dar in film nu au avut loc toate intamplarile din carte. Deci nu ai pierdut nimic…. ;)
      P.S. : Prefer cartea :)

  2. Cartea e absolut geniala ,ofera o perspectiva noua asupra durerii ,infrangerii ,neputintei si mai ales a mortii.Sincer ,m-am apucat de carte sperand sa alung toata plictiseala din vacanta ,sperand ca ea(cartea) sa fie altceva si nu m-am inselat ,banal ,la inceput , incetul cu incetul Zusak a reusit sa ma proiecteze in Germania nazista ,sa imi arate in profunzime realitatea acelor vremuri si asta il face un scriitor cu adevarat bun.Atatea trairi ,sentimente transmitre incat ,cu siguranta merita citita

  3. Nu stiu daca mi-e permis sau nu,dar imi incerc norocul.Am gasit cartea online,pe net.Eu sunt stabilita in strainatate dar totusi imi place sa mai citesc in romana,dar nu are sens sa-mi cumpar cartiile,asa ca sunt nevoita sa le caut pe net.Iata aici cartea,pentru cei ca mine sau altii care sunt interesati : http://www.scribd.com/doc/229134770/Hotul-de-Carti

Trackbacks/Pingbacks

  1. Hoțul de cărți, de Markus Zusak | Blog de biblioteconomie şi ştiinţa informării - […] http://momenteinviata.ro/hotul-de-carti-de-markus-zusak/ […]

Lasă un răspuns

Citește articolul precedent:
Starters, de Lissa Price

Singurul meu regret cu privire la această carte este că am terminat-o prea repede. Și-apoi că nu pot face rost...

Închide