Iluzia în care nu ne mai regăsim

„Ne smulgem din fostele iubiri ca și cum ne-am lăsa torturați. Ne descompunem, lăsând în vechile noastre relații bucăți întregi din noi înșine, hălci de viață, smocuri de speranțe. Odată cu visul de dragoste veșnică, abandonând investiții enorme de ani, răbdare, lacrimi, grijă, duioșie, furie, copii, case.
Și atunci, la ce bun să plecăm? Știm deja că toate trenurile ajung în final pe peronul iubirilor consumate…Și, totuși, la ce bun să rămânem?
O singură clipă de dragoste amară valorează mai mult decât o neîndrăgostită tihnă de o mie de ani.

[…]  Dragostea mi-a înmuiat genunchii și inima, mi-a otrăvit dulce viața, rostul și pupilele. ”

* fragment din cartea Care pe care, de Alice Nastase.

Cartea poate fi gasita aici.

 

Daca ti-a placut acest articol, te invit sa te abonezi la newsletter si sa intri in comunitatea Momente in viata.

Lasă un răspuns

Citește articolul precedent:
11 minute

"M-am simţit rănită când i-am pierdut pe bărbaţii de care m-am îndrăgostit. Astăzi sunt convinsă de faptul că nimeni nu...

Închide