Îmi pare rău, sunt așteptată, de Agnes Martin Lugand

1164106

„Yael trăiește doar pentru munca ei. Interpreta de excepție la o agenție renumită, își împarte timpul între întâlniri și cine de afaceri. Nu știe ce înseamnă o vacanță, e dependentă de adrenalină. Nu renunță niciodată la ținuta ei office și la pantofii cu tocuri înalte. Își vede rar familia și prietenii, care își fac griji pentru ea. Nu ține cont de sfaturi, pentru că simte că a facut alegerea potrivită, animată de dorința neclintita de a reuși. Până când îl întâlnește pe Marc, cel mai bun prieten al său din studenție, și viața ei, atât de bine organizată, sare în aer. Trecutul o ajunge din urmă și Yael descoperă că fericirea și succesul personal par a fi incompatibile…”

 „Ambiția nu trebuie să fie sinonimă cu singurătatea.”

Una dintre alegerile importante pe care suntem nevoiți să le facem în viață, fie că ne dorim sau nu asta, este să alegem între a avea o carieră strălucită sau o familie împlinită. Poate că unii dintre voi nu vor fi de acord cu această idee, spunând că se poate să le ai pe amândouă cu succes, dar permiteți-mi să vă contrazic. Una dintre cele două va fi mereu pe primul loc și i se va aloca mai mult timp în defavoarea celeilalte. Mai devreme sau mai târziu se ajunge negreșit la răscruce de drumuri: va fi ori una, ori alta. E foarte greu să fii prezent în ambele „vieți” și să nu ratezi șansele sau momentele importante nici din una, nici din cealaltă.

Yael este o workaholica, o maniacă. Mărturisesc că pentru un personaj principal m-a enervat peste limita admisă! Așa cum ne este înfățișată în plină ascensiune în cariera sa este o femeie rece, obsedată de control și de muncă, dependentă de telefon, cu o atitudine ostilă față de subalternii și colegii ei. Nu vorbește mai mult decât e nevoie și nu permite niciun fel de apropiere din partea nimănui. E un bloc de gheață uman. Pentru ea nimic nu e mai important decât jobul ei, familia și prietenii de odinioară fiind doar niște obligații pentru ea, de care își dorește să se achite cât mai repede o dată pe lună. Yael e genul de om care ajunge primul la serviciu și pleacă ultimul și care așteaptă același lucru și de la ceilalți, considerând asta cel mai firesc lucru din lume. Ajunge să muncească până la epuizare și să supravietuiasca în ritmul asta cu ajutorul antiinflamatoarelor și somniferelor.

Asta până reapare Marc în viața ei. După 10 ani, timp în care Yael s-a dedicat trup și suflet jobului, devenind cea mai bună din breaslă, întreaga ei existență este zguduită din temelii de prietenul „dispărut” și revenit în peisaj. Datorită lui Marc, Yael se redescoperă pe sine și începe să privească viața cu alți ochi. Își dă seama că momentele importante sunt atât de importante atunci când ai cui să i le spui seara înainte de culcare, că o casă aseptică nu e mai frumoasă și mai confortabilă decât una dezordonată, dar plină de prieteni. Ea își dă treptat seama că o carieră de succes nu înseamnă nimic atunci când te simți singur și că în brațele familiei găsești întotdeauna alinarea și puterea de a merge mai departe, dacă lași garda jos și întinzi brațele la rândul tău.

Îmi pare rău, sunt așteptată este o cărticică simplă, dar cu un mesaj destul de profund. Este o carte despre alegeri în viață, despre cum iubirea schimbă tot ce crezi că știi, despre ambiții și visuri mărețe, despre succes profesional și eșec personal, despre echilibrul instabil între carieră și familie, despre speranță – speranța că totuși le putem avea pe amândouă în egală măsură, fără să ratăm nimic important nici de la una, nici de la cealaltă. Deși…

Finalul m-a lăsat cu zâmbetul pe buze, deși pe mulți am văzut că i-a dezamăgit. Pe mine nu, pentru că e vorba de acea speranță de care spuneam. Că poate totuși… În general nu agreez finalurile deschise, însă pentru acest roman, cu acest subiect nu îmi închipui un alt final mai bun. Deci da, poate totuși! ;)

O găsiți aici sau aici. Eu o recomand cu drag. A fost perfectă pentru weekendul acesta!

Daca ti-a placut acest articol, te invit sa te abonezi la newsletter si sa intri in comunitatea Momente in viata.

2 Comments

  1. Am si eu cartea și vreau o citesc curând. Am citit mai multe păreri negative și mă bucur să văd că sunt și persoane care au apreciat-o. Oricum sunt extrem de curioasă în privința ei.

    • Probabil ca depinde si de dispozitia pe care o ai atunci cand te apuci de ea sau de asteptarile pe care le nutresti. E o carte usoara, dar eu am gasit-o profunda in acelasi timp. Lectura placuta!

Lasă un răspuns

Citește articolul precedent:
Secretul orhideei, de Lucinda Riley

"În copilărie, Julia Forrester a petrecut multe ore idilice în sera domeniului Wharton Park, unde bunicul ei cultiva flori exotice....

Închide