În ape adânci, de Paula Hawkins

in-ape-adanci_1_fullsize

„Nel Abbott este moartă. E ultima dintr-un lung şir de femei înghiţite de apele întunecate ale râului. Sora ei, Jules, e măcinată de regretul că i-a ignorat strigătul de ajutor şi are certitudinea că Nel nu s-a sinucis. Fereşte-te de apele liniştite. Nu ştii niciodată ce ascund.”

Ok, ştim cu toţii că în genul ăsta de cărţi vinovatul e persoana la care te aştepţi cel mai puţin. Dar totuşi…totuşi! La deznodământul ăsta chiar că nu mă aşteptam!

Al doilea roman al Paulei Hawkins este mult mai bun ca primul (Fata din tren). Mult mai alert, mai încărcat de mister şi de intrigă, cu mai multe personaje, care mai de care mai suspecte sau mai ciudate. Iniţial, faptul că povestea e văzută prin ochii mai multor personaje te derutează puţin, dar imediat îţi dai seama că fiecare dintre ele este important pentru povestea în sine, având mai mult sau mai puţin legătură cu moartea lui Nel sau cu a uneia dintre celelalte femei care şi-au găsit sfârşitul în acel râu, în condiţii misterioase.

Povestea se duce şi mai departe în trecut, în adolescenţa lui Nel şi a surorii sale, Jules, fapt care demonstrează încă o dată, dacă mai e nevoie de dovezi, că umbrele trecutului se reflectă întotdeauna în prezent şi că traumele copilăriei au ecou toată viaţa. Iar acest lucru se dovedeşte nu doar în cazul celor două surori.

Dacă aş fi putut să citesc cartea asta cap coadă fără să mă opresc aşa aş fi citit-o. Cu greu o poţi lăsa din mână. Îţi vine să te duci la ultima pagina şi sa afli mai repede cine a omorât-o pe Nel pentru că suspansul şi curiozitatea devin insuportabile. Dar ȋn jurul morţii lui Nel se nasc sau mai bine zis ies la lumină şi alte poveşti, care se leagă printr-o mulţime de fire invizibile de aceasta. Ca o pânză de păianjen. Ca un puzzle imens cu piese minuscule, pe care îl ansamblezi încetul cu încetul.

Totuşi, nimic nu m-a condus către final. Mi-am făcut tot felul de teorii şi le-am eliminat una câte una. Chiar să aflu în ultima propoziție adevărul…a fost într-adevăr o surpriză.

În ape adânci se bazează foarte mult pe aparenţe. Nimic şi nimeni nu e ceea pare. Fiecare personaj poartă câte o vină sau îndură consecinţele unor greşeli din trecut. Destinele lor sunt legate de circumstanţe.

Mi-a plăcut foarte mult, m-a ţinut în priză de la început până la sfârşit, a avut multe elemente surpriză, iar povestea e foarte complexă. Este un thriller captivant, pe care îl citeşti cu sufletul la gură. Recomand!

Această carte mi-a fost oferită de Libris pentru recenzare. Le mulţumesc din nou pe această cale.  O găsiți și voi la categoria Literatură universală.

P.S.  Cei care au produs filmul Fata din tren, bazat pe romanul omonim, au cumpărat deja drepturile de ecranizare și pentru În ape adânci. Yey!

 

Daca ti-a placut acest articol, te invit sa te abonezi la newsletter si sa intri in comunitatea Momente in viata.

Lasă un răspuns

Citește articolul precedent:
Soţia plantatorului de ceai, de Dinah Jefferies

"Tânăra Gwendolyn Hooper ajunge în exoticul Ceylon, nerăbdătoare să înceapă o viaţă nouă ca soţie. O întâmpină însă un soţ distant,...

Închide