În oglindă

– De câte ori ți-am spus să nu îți mai expui sufletul obosit, chinuit de nedreptate și de neputință?
– Ți-am spus că oamenii nu vor înțelege, nu te vor înțelege.
– Ți-am spus că ceilalți sunt protejați de măști, iar pe tine n-are ce să te apere. Totul îți va exploda în față. Țăndările îți vor brăzda chipul plâns și îndurerat.  Și va durea…
– Ți-am spus că mâinile care par că sunt deschise pentru a te îmbrățișa oricând, atunci când vei avea  într-adevăr nevoie se vor strânge sau vor îmbrățișa pe altcineva.
– Ți-am spus că a deveni puternic înseamnă să suferi mult și să te reinventezi de fiecare dată când ești sfărâmat în bucăți mărunte, greu de recunoscut.
– Te-ai încăpățânat să crezi că tu poți schimba ce alții și-au însușit de prea mult timp.
– Ți-am spus că oamenii se schimbă doar dacă reușesc să-și vadă goliciunea sufletului într-o oglindă ca cea în care te privești și tu acum. Abia atunci când nu-ți place ce vezi în oglindă începi să simți cum adie vântul schimbării. Și te vezi în sfârșit pe tine, cel care ești și începi să tânjești după varianta ta mai bună.
– Ți-am spus să nu te mai încrezi în ce nu poți vedea cu ochii. Inima o ia uneori la goană ca nebuna, iar tu vei pierde complet controlul asupra ei. Vei crede doar ce auzi fiindcă inima e fericită cu puțin.

Mă privesc în oglinda atârnată pe perete și nu mai mai văd un chip, buze sau ochi. Văd un suflet care îmi vorbește lăcrimând.
Îmi privesc sufletul în oglindă și știu că are dreptate. Dar mă încăpățânez să cred că într-o lume sufocată de urât în toate formele lui, sensibilitatea nu poate fi o condamnare la suferință pe viață.
E nedrept.

© Iustina Țalea

Daca ti-a placut acest articol, te invit sa te abonezi la newsletter si sa intri in comunitatea Momente in viata.

Lasă un răspuns

Citește articolul precedent:
Minciună vs. adevăr

Urâm minciuna. Toată lumea susține sus și tare că urăște minciuna. Dar la primul adevăr spus mai dur fac cale-ntoarsă...

Închide