Înainte să adorm, de S.J. Watson

inainte-sa-adorm-3006559

Atunci când am decis să citesc acest roman am fost într-o oarecare măsură sceptică, deşi am fost asigurată că este un carte bună. Tema amneziei mai fusese abordată şi mă gândeam că nu mă poate surprinde prea tare. M-am înşelat. Cu toate că la un moment dat ai impresia că acţiunea stă pe loc şi crezi că ştii ce urmează să afli, este într-adevăr un roman surprinzător. Vei descoperi odată cu eroina acele bucăţi de puzzle pierdute şi tot odată cu ea le vei pune la locul lor. Nu vei putea anticipa nici măcar o dată ce urmează să se întâmple, trăind la unison cu Christine fiecare nouă descoperire.

Pe scurt, despre ce este vorba:

„Ne definim prin amintirile noastre. Dar dacă ne-am trezi brusc fără ele? Dacă am uita dintr-odată cum ne cheamă, cine suntem, de unde venim, pe cine iubim?
Are 47 de ani şi e scriitoare. Se trezeşte în fiecare dimineaţă neştiind unde se află. O formă rară de amnezie o împiedică să reţină informaţii mai mult de 24 de ore. Crede că are cu 20 de ani puţin, că este singură şi că are întreaga viaţă înainte. Dar descoperă că locuieşte cu soţul ei, Ben şi că majoritatea deciziilor importante din viaţa sa au fost deja luate. Doctorul ei o sfătuieşte să ţină un jurnal care o ajută să-şi recompună amintirile de la o zi la alta. Dar într-o zi deschide jurnalul şi citeşte: „Să nu ai niciodată încredere în Ben”.

Oare ce tip de accident a adus-o în această stare?
În cine să aibă încredere?
De ce ar minţi-o Ben?
O cheamă Christine. Jurnalul vieţii ei se numeşte Înainte să adorm.
Ai intrat deja în viaţa ei.”

Întreg romnanul este un puzzle, o călătorie printre amintiri uitate, o căutare disperată a unui „eu” pierdut fără voie. Mi s-a părut cumplită lupta dusă de personajul lui Christine. Ideea în sine de amnezie, de pierdere a tot ceea ce te defineşte ca om, mi se pare îngrozitoare. Dar ea va învăţa să-şi reconstruiască trecutul în prezent, în fiecare zi, dând dovadă de o forţă interioară incredibilă.
Nu este o poveste doar despre amnezie, ci una despre dragoste şi despre ceea ce ne defineşte pe noi ca fiinţe umane: greşeala, dorinţa şi voinţa de a o lua de la capăt, iertarea, credinţa, iubirea.

O recomand cu multă caldură, asigurându-vă că la un moment dat veţi dori să daţi pe repede înainte toată acţiunea ca să aflaţi ce s-a întâmplat de fapt şi cum se va termina totul.
Cei interesaţi o pot găsi aici.

Câteva citate:

„Nu mă cunosc pe mine însămi, mi-am zis în sinea mea. Nu-mi recunosc nici trupul, nici trecutul.”

„Mâine? Dar n-am niciun mâine, mi-am zis în sinea mea. Tot aşa cum n-am niciun ieri.”

„Oare e posibil să vrei şi să nu vrei ceva în egală măsură? E posibil ca dorinţa să fie însoţită de frică?”

„Nu ştiu cât timp am rămas în faţa oglinzii. Pentru mine, timpul este elastic, aproape lipsit de sens. Anii au trecut peste mine fără să lase nicio urmă. Minutele nu există. Doar bătăile ceasului de pe policioara şemineului îmi aduceau aminte de trecerea timpului.”

„Ei bine, sosise momentul să-i spun că şi eu îl iubesc. Când spun „Te iubesc”, bărbaţii întotdeauna se aşteaptă la un răspuns.
Şi totuşi, ce să-i fi spus? Pentru mine, e tot un străin. Iubirea nu are cum să apară în douăzeci şi patru de ore, oricât de mult mi-ar fi plăcut cândva să cred că se poate.”

„Eram sigură că trebuia să existe o cheie, o amintire care să le descuie pe toate celelalte.”

„Mi-am dat seama că nu am nicio ambiţie. Nu pot. Tot ce vreau e să fiu normală. Să trăiesc la fel ca toată lumea, cu experienţe noi care să se adauge celor vechi, astfel încât fiecare zi să o modeleze pe următoarea. Vreau să cresc, să aflu lucruri noi şi să învăţ din ce mi se întâmplă.”

„E ca şi când aş muri zi de zi. Iar şi iar. Trebuie să mă fac bine. Nu mă pot imagina continuând aşa multă vreme. Ştiu că la noapte o să mă culc, iar mâine-dimineaţă iarăşi o să mă trezesc fără să ştiu nimic. Şi la fel o să se întâmple poimâine şi răspoimâine, şi tot aşa… Pur şi simplu nu mă văd făcând asta. Nu pot face faţă. Asta nu e viaţă, ci o simplă existenţă, un salt de la un moment la altul fără să am habar de trecut, fără să-mi pot face vreun plan pentru viitor. Îmi închipui că aşa trebuie să fie şi animalele. Lucrul cel mai rău este că nici măcar nu ştiu ce nu ştiu. Probabil că sunt multe lucruri care aşteaptă să mă rănească. Lucruri pe care nici măcar nu mi le pot imagina.”

„Toţi acei ani erau pierduţi pentru totdeauna – o mulţime de momente pe care nu mi le pot aduce aminte, pe care n-am să le redobândesc niciodată.”

„Pare că totul e inventat. Creat din nimic. Îmi doresc cu disperare un teren ferm, ceva real, ceva care să nu dispară în timp ce dorm. Am nevoie de o ancoră sigură.”

„Unele lucruri e mai bine să nu ţi le aminteşti. E mai bine să se piardă pentru totdeauna.”

„Povestea mea e incompletă. Câţiva ani din viaţa mea au dispărut cu totul, fără să lase nicio urmă. Sunt lucruri despre trecutul meu pe care nu mi le poate spune nimeni.”

„E foarte greu să-ţi dai seama ce se întâmplă când eşti chiar în mijlocul situaţiei. Abia când priveşti totul retrospectiv poţi înţelege cum stau lucrurile cu adevărat.”

 

Daca ti-a placut acest articol, te invit sa te abonezi la newsletter si sa intri in comunitatea Momente in viata.

4 Comments

  1. Superba carte! Am luat-o dupa ce am citit ce ai scris despre ea pe blog si nu am putut sa o las din mana pana nu am terminat-o. E o poveste fascinanta, care te face sa speri, ca indiferent cat de grea ti-ar deveni viata, chiar daca ai ajunge sa nu mai stii cine esti, iubirea te poate salva. Desi stiam ca amintirile sunt foarte importante si tin foarte mult la ele…cand am facut un exercitiu de imaginatia si mi-am inchipuit ce ar insemna sa dispara, in fiecare zi, m-am cutremurat. O carte nemaipomenita! ps: tine-o tot asa, scrii superb:)

    • Ma bucur ca ti-a placut recomandarea! :D Pupici si… multumesc pentru apreciere!

    • Buna seara as dori sa stiu cum fac si eu sa descar acesta carte imi trebuie pentru un proiect pentru la facultate nu sunt in Romania sa o pot cumpara as vrea sa o descarc

  2. O recomandare foarte buna! a fost si un film pe tema asta cu Drew Barrymore, 50 First Dates. Succes in toate iti doresc!

Lasă un răspuns

Citește articolul precedent:
„Simplitatea este sofisticarea extremă.”

Simplu? Chiar nu știu ce înseamnă să fii un om simplu. Cred că suntem cu toții foarte complicați. Eu sunt...

Închide