Încă aud muzica noastră în gând, Agnes Martin-Lugand

res_b2bc45a53bf368bf0edf6522f97db3c3_full

„O meditație profundă asupra visurilor și ambițiilor fiecăruia dintre noi.
Yanis și Véra au tot ce le trebuie ca să fie fericiți: se iubesc ca în prima zi și au trei copii superbi. Singurul lucru îngrijorător este colaborarea tot mai problematică a lui Yanis cu Luc, partenerul lui de la firma de arhitectură și fratele Vérei. Ruptura dintre ei se produce în momentul în care Luc refuză o schimbare majoră pe care Yanis o așteaptă de mult. Susținut de soția să și ajutat financiar de Tristán, un client apărut pe neașteptate și care îl admiră necondiționat, Yanis pornește până la urmă propria afacere.

Dar viața care părea un vis începe să capete o latură întunecată. Va putea Yanis să scape de vârtejul infernal care amenință să-l înghită, fără să o implice și pe Véra? Va rezista relația lor presiunii celor din jur?”

Toate cărțile lui Lugand au un numitor comun – actualitatea. Poveștile ei sunt rupte din cotidian, iar personajele ei sunt oameni simpli, supuși greșelii, oameni cu care îți este ușor să empatizezi și în ale căror alegeri te regăsești. După ce iî citești cărțile e obligatoriu să rămâi cu întrebări sau să  reflectezi…asupra vieții, a iubirii, asupra familiei ori a prieteniei.

Înca aud muzica noastră în gând are câte puțin din fiecare, dar subiectul principal îl reprezintă alegerile în viață. Cele cu care o dăm în bară și care ne fac țăndări întreaga existență. Alegeri și consecințe. Poate cel mai greu lucru pe care trebuie să-l facem ca adulți este să alegem una sau alta. Și aici vorbesc despre alegerile importante, care îți schimbă viața.  Uneori chiar este albă sau neagră. Iar atunci când ai o familie această sarcină devine și mai dificilă.

Yanis avea o familie fericită, dar nu avea o carieră. Știa că poate mai mult și voia mai mult, insă lucrând cu Luc, cumnatul său, a rămas mereu în umbră, abandonându-și visul și mulțumindu-se cu acel nivel mediocru, dar care în același timp îi oferea posibilitatea de a se implica în educația copiilor săi, de a fi prezent și activ în viața familiei sale. Într-o zi,  în viața lui apare Tristán, care îl incurajează, îl motivează și îl determină să lupte pentru visul său, îi hrăneste ambiția și dorința pentru succes. Din acel moment viața lui Yanis se schimbă. La început treptat, apoi extrem de rapid. Alegerea lui de a-și deschide propria afacere îl schimbă cu timpul și nu în sensul bun. Ambiția de a avea succes și de a-i demonstra lui Luc că este capabil îi întunecă judecata și din nou, totul se întoarce împotriva lui. Încrederea oarbă pe care o are în necunoscutul care îi devine prieten suspect de repede este cea mai mare greșeală dintre toate.

Așa cum cred că am scris și în recenzia cărții Îmi pare rău, sunt așteptată, de aceeași autoare, eu personal nu cred că este posibil să ai o carieră strălucită și o familie fericită în același timp. Cariera implică timp, mult timp. Familia, ca să funcționeze, are și ea nevoie de timp alocat. Astfel că inevitabil una va pierde în detrimentul celeilalte, iar tu vei fi nevoit la un moment dat să alegi ori una ori alta. Poate dacă ziua ar avea mai mult de 24 de ore ar fi posibil. Altminteri, nu, nu cred. Și la aceeași concluzie ajunge și Yanis în cele din urmă. Că familia lui și sentimentul de împlinire pe care îl are atunci când este alături de Vera și de cei 3 copii ai lor nu se compară cu nimic. Că dacă prețul succesului înseamnă sacrificarea rolului de tată și de soț atunci este un preț prea mare.

Vedeți, v-am spus eu că Lugand știe unde să atingă coarda sensibilă a fiecăruia, știe ce subiecte să aleagă. Problema ei este că nu aprofundează. Tratează cu superficialitate unele aspecte și uneori grăbește lucrurile. Cel puțin asta am sesizat eu citindu-i toate cărțile, iar în asta parcă am sesizat și mai mult chestiunea. Personajele din această carte nu au față. Nu le vezi. Sunt descrise foarte vag sau deloc, astfel încât nu poți să ai o imagine clară pentru niciunul dintre personaje. Încercam să-i atribui Verei chipul de pe copertă, dar pur și simplu nu am reușit. Un alt minus este și relația dintre personaje. Charlotte se presupune a fi cea mai bună prietenă a Verei, dar autoarea o scoate destul de repede din peisaj, apoi îi atribuie mai târziu în acțiune o atitudine complet nejustificată, care pe mine una m-a cam derutat. Încă un aspect negativ pe care l-am sesizat este precipitarea lucrurilor la final. Parcă prea se întâmplă totul dintr-o dată și-apoi tot dintr-o dată, se rezolvă. În timp ce unele cărți ar fi perfecte cu 100 de pagini mai puțin, cred ca unele ar mai avea nevoie de încă 100 ca totul să aibă cu adevărat sens și să se vadă că autorul și-a dat silința. Pentru că Agnes are un potențial enorm. Poveștile ei prind, scrie ușor, ajunge la sufletele oamenilor, dar e loc de mai bine.

Așadar, ca să nu mă mai lungesc prea mult, în ciuda acelor cusururi pe care le-am înșirat mai sus, să știți că mi-a plăcut romanul. Încă aud muzica noastră în gând este despre oameni simpli, care fac alegeri greșite. Despre alegeri greșite și consecințe care schimbă vieți. Despre familie și despre importanța ei, despre oameni care manipulează și oameni care cred, despre aparențele care, aș îndrăzni să spun, te înșală absolut de fiecare dată, despre iubire, acea iubire care te ridică întotdeauna de acolo de unde ai căzut, indiferent de cât de adâncă e prăpastia. E despre viață, până la urmă, cu toate ale ei.

Mulțumesc Libris pentru exemplarul oferit!

Daca ti-a placut acest articol, te invit sa te abonezi la newsletter si sa intri in comunitatea Momente in viata.

Lasă un răspuns

Citește articolul precedent:
Sângele nevinovaţilor, de Julia Navarro

" Sunt o iscoadă și îmi este frică… Așa începe cronica pe care o scrie în secolul al XIII-lea fray Julian...

Închide