Îndrăgostită de Timișoara

Timișoara. Un vânt bun, al prietenei m-a dus acolo. Drumul a fost lung, destul de obositor, însă a meritat fiecare minuțel (am descoperit o toamnă superbă pe clisura Dunării), întorcându-mă de acolo cu o atitudine mai pozitivă și cu inima plină de amintiri minunate. Mi-am răsfățat privirea cu multe frumuseți, am petrecut timpul alături de oameni calzi și primitori, am mâncat bine la Marele restaurant chinezesc, iar seara a fost una de neuitat.
Mi-a plăcut foarte mult la Club 30, muzica și atmosfera au fost exact pe gustul meu. Atât de tare m-am distrat că la un moment dat am renunțat la pantofi…

Ieri am vizitat centrul și două parcuri absolut superbe: Parcul Rozelor și Parcul copiiilor. Nu cred că am văzut parcuri atât de frumoase până acum.
În Parcul copiiilor mi-aș fi dorit să mă fac pe loc mică, mică să mă pot juca acolo toată ziulica. Mi-a plăcut foarte mult inițiativa de a dezvolta creativitatea copiiilor în locul special amenajat pentru pictură.
Parcul Rozelor… închid ochii și parcă îl am în față. L-am imprimat bine pe retină! Imediat ce am intrat acolo puteam să jur că mă aflu în grădina aceea din povestea Alice în Țara Minunilor. Pe mine acolo m-a dus cu gândul.
Am vizitat apoi Catedrala. Și acolo am rămas la fel de impresionată. Aveam senzația că respir un cu totul alt aer decât cel dinafara încăperii.
Mi-a plăcut foarte mult zona pietonală din centru, cu toate activitățile desfășurate chiar acolo, pe stradă. Am rămas fermecată de centrul (inima) Timișoarei. Superb.

Mi-a fost foarte greu să plec, gândindu-mă câte alte lucruri ar mai fi fost de văzut. Pe drumul spre casă am văzut orașul Orșova scăldat în lumini și reflectat în Dunăre (până acum l-am văzut doar ziua), luna se oglindea liniștită în mijlocul apei sau alerga printre munți și se așeza semeață pe vârful câte unuia.
Am făcut o oprire scurtă la Herculane și am lăsat o parte din oboseală acolo, în apa fierbinte.
M-am întors acasă cu inima plină și cu un sentiment frumos de mulțumire sufletească. A fost un weekend grozav și un oraș pe măsură.

Timișoara… un oraș pe care îl voi vizita ori de câte ori mi se va ivi ocazia!

Iată câteva amintiri:

Catedrala și câteva zeci de lampioane lansate pe cerul nopții
Catedrala și câteva zeci de lampioane lansate pe cerul nopții
Parcul Copiiilor și un copil mai mare ;))
Parcul Copiiilor și un copil mai mare ;))
Parcul Rozelor - un colț de Rai
Parcul Rozelor – un colț de Rai
Catedrala
Catedrala

Mi-ar fi fost extrem de util pentru bijoux-uri :))
Un cer superb la întoarcere…

 

 

This Post Has 4 Comments

  1. Magda

    Draga Iustina,
    Si eu am petrecut trei zile minunate in Timisoara, alaturi de o persoana minunata.
    Am fost pentru prima data in Timisoara si mi s-a parut cel putin mirific.
    De fapt ceea ce vreau sa-ti spun este ca, esti o persoana foarte talentata si sensibila.
    Ti-am citit cateva din „articolele” tale si sincer m-am regasit in multe din cuvintele tale, chiar daca diferenta de varsta dintre noi este destul de mare.
    Ma bucur enorm cand vad ca in ziua de astazi mai exista tineri sensibili si plini de dragoste.
    Iti doresc sa ai o viata linistita, cu multe realizari pe toate planurile!

  2. roxana

    wawww…ador site-ul tau si chiar m-am bucurat ca e singurul oras despre care ai scris : oradelul meu.
    stand aici de atatia ani uneori uit sa ma bucur de frumusetea lui,dar tu mi-ai reamintit cat e de superb el 🙂
    ai multe de vizitat,daca vei mai avea vreodata drum…iti voi fi ghid:)

  3. roxana

    de emotie nici nu mai stiu sa scriu corect…”oraselul”

  4. Roxana

    Si eu am fost in Timisoara si mi-a placut f muult acolo….mi-as fi dorit sa nu mai plec niciodata de acolo….

Lasă un răspuns