Inimă de hârtie

Uneori, simt că-mi bate-n piept o inimă de hârtie. Oamenii se înghesuie să facă artă din ea, în schimb, mi-o mototolesc și mi-o ciopârțesc.
Nu o dată m-am trezit cu ea ruptă în bucățele mici, inegale, împrăștiate peste tot. Am început să le caut, să le adun și să le lipesc ca să fie iarăși un întreg. De cele mai multe ori am reușit. În nepriceperea mea, cu ochii scăldați în lacrimi, am reușit să le lipesc cât să mai simt că bate în piept o inimă. Fie ea și de hârtie.
Mi-am tot adunat și lipit inima pentru că e prea multă iubire acolo ca să o las să se irosească. Și o las în continuare la vedere pentru că știu că sunt și oameni care îmi desenează soare pe ea și care o îmbracă în cele mai frumoase culori.

Am o inimă de hârtie pe care viața a desenat peisaje complexe. Iar oamenii… unii au desenat furtuni, alții au desenat soare… iar eu, eu am ales-o întotdeauna pe ea.
Am ales inima mea.

Video aici.
Iustina T. ©

Daca ti-a placut acest articol, te invit sa te abonezi la newsletter si sa intri in comunitatea Momente in viata.

3 Comments

  1. Ma regasesc in cuvintele tale!la fel fac si eu, prefer sa cred ca oamenii o sa fie „buni” cu inima mea….prefer sa cred ca poate de data asta nu voi suferi atat de mult…dar aleg inima mea! multumesc pt gandurile tale..time-o tot asa!

  2. …frumos, i-mi place descrierea ta , …..recomand o melodie draga mie , JULIO IGLESIAS – CORAZON DE PAPEL ( Inima de hartie ) !

    • Ascultand acea melodia mi-a venit inspiratia sa scriu textul asta… :D

Lasă un răspuns

Citește articolul precedent:
Taifasuri

- Unde-mi sunt visele de copil? - Le-a luat timpul... - De ce le-a luat? De ce mi le-a luat?...

Închide