Inside out (Din suflet), de Demi Moore

„Celebra actriță americană Demi Moore, îndrăgită de public pentru filme ca Propunere indecentă și Fantoma mea iubită, se deschide cititorilor prin cartea sa plină de detalii intime și emoționante. Demi Moore își spune povestea sincer, dar cu demnitate, tact și generozitate față de oamenii importanți din viața ei. Actrița se dovedește a fi foarte asemănătoare în persoană cu femeia din paginile cărții: grijulie, curioasă, uneori nesigură, dar și sinceră. Ea disecă, cu precizia unui chirurg, divorțurile, dependența și izolarea, dar, totodată, scoate în evidență caracterul puternic pe care îl are. Din suflet este o poveste despre supraviețuire, succes și renunțare.”

„Adevărul este că singurul drum de ieșire este prin interior.”

Așa se încheie autobiografia lui Demi. Așa ar fi trebuit să fie păstrată ideea și în titlul tradus în limba română (Inside Out fiind varianta originală). O adaptare mai aiurea a traducerii acestuia nici că se putea. Ca de altfel întreaga traducere a cărții, care are numeroase expresii complet lipsite de sens sau greoaie în exprimare. Dar na, cred că așa se întâmplă când traduce un soft și nu un om specializat în asta…😏

Depășind acest aspect care m-a iritat pe parcursul lecturii (și nu o dată), vreau să vă vorbesc despre carte, care chiar mi-a plăcut. Când auzeam numele Demi Moore îl asociam cu două chestii – Ghost și relația cu Ashton Kutcher. Nu știam mai mult. Nici despre cariera ei, nici despre viața privată. Demi Moore nu s-a numărat printre actrițele apreciate de mine pentru că pe vremea când eu am început să gust din lumea filmului, ea s-a retras pentru o bună perioadă de timp din lumina reflectoarelor. Apoi a intrat într-un con de umbră. Autobiografia ei a fost așadar o revelație pentru mine. Am fost profund impresionata de povestea vieții ei.

Îi vedem strălucind pe covoare roșii, mereu impecabili, cu zâmbete perfecte. Avem impresia că viețile lor sunt complete și că odată ajunși pe culmile succesului au totul. Îi venerăm și poate că în adâncul sufletului tânjim după viața lor extravagantă și palpitanta. Dar nu știm niciodată cine sunt acești oameni la ei acasă, ce răni poartă în suflete, cum îi afectează atenția și criticile publicului, cum le deformează percepția asupra propriei persoane. Nu le cunoaștem traumele și nu le validăm suferința tăcută. De fapt, nu știm absolut nimic despre ei, cu toate că aparent știm totul. Vedem doar sclipiciul, dar nu realizăm faptul că atunci când toată lumea îți știe numele și știe cine ești, viața ta nu-ți mai aparține cu adevărat. Iar așteptările oamenilor devin uriașe. Presiunea la care ești supus devine insuportabilă și la un moment dat clachezi. De sus ajungi jos de tot. Și da, singurul drum de ieșire este prin interior.

În autobiografia sa, Demi pune toate cărțile pe masă. A-ți spune toată povestea, cu bune și rele, cu toate abaterile și greșelile, cu toate deciziile proaste și pripite, a da absolut totul lumii, îți trebuie un curaj incredibil. Pentru că e mai rău decât dacă te-ai dezbrăca în fața întregii planete. Îți scoți sufletul afară și îl expui. Îți dai jos armura și arăți lumii cine ești tu cu adevărat. Mi se pare un lucru chinuitor și eliberator deopotrivă. Și înțeleg, chiar înțeleg că asta a fost cea mai bună decizie pe care a putut să o ia Demi în punctul critic în care ajunsese. Scriind despre viața ei a reușit în sfârșit să facă pace cu ea însăși, cu oamenii care au făcut-o să sufere și cu toți oamenii care la un moment dat au pus-o la zid. A reușit să depășească traumele copilăriei, să-și ierte mama care nu a știut niciodată să-i fie mamă, să accepte și să recunoască un abuz sexual petrecut în adolescență, să fie împăcată cu corpul său. A povestit cu sinceritate și asumare despre lupta cu dependența de medicamente și de alcool și a deschis larg ușa în culisele relațiilor ei amoroase cu Bruce Willis și cu Ashton. Realitatea este complet diferită de ceea ce vedem pe ecrane și în tabloide. Este distorsionată intenționat. De fapt, noi nu știm nici măcar 1% din ceea ce împart cu adevărat doi oameni celebri. În lumea lor sintagma „și au trăit fericiți până la adânci bătrâneți” nu există. Pentru că de cele mai multe ori succesul schimbă totul.

Recomand cartea. Este o lectură plăcută și interesantă. Mi-a plăcut să descopăr printre paginile ei un Om, o viață de om.

Cartea a apărut la editura Rao. O găsiți aici.
Rating Goodreads – 4/5 ⭐

Iustina Dinulescu

Faci un comentariu sau dai un răspuns?