Intrați în El Encanto, de Susana Lopez Rubio

DSC_9603

„Romanul prezintă povestea de dragoste dintre Patricio, un tânăr venit în Havana din Asturias, o provincie a Spaniei măcinată de conflictele Războiului Civil, și Gloria, soția celui mai puternic mafiot din Cuba, cu care a fost silită să se căsătorească pe când era adolescentă. O iubire interzisă, pe care totuși cei doi o trăiesc cu patimă, fascinați unul de celălalt. În calea lor se ridică nenumărate obstacole, pe care reușesc să le treacă doar în parte. Întâmplări dramatice îi despart și îi apropie pentru ca, la un moment dat, Patricio să fie nevoit să fugă din Havana, luând asupra sa vina uciderii soțului Gloriei. El crede că iubita sa a murit în incendiul pus la cale de soțul ei în urma căruia arde magazinul de lux El Encanto, în care lucra Patricio, loc emblematic pentru Havana acelor vremuri, unde veneau inclusiv stele ale Hollywoodului. Finalul este totuși unul fericit. Cei doi se reîntâlnesc abia în amurgul vieții, dar pasiunea lor a biruit timpul fără să se fi stins vreodată.”

Poftiți, Intrați în El Encanto, un magazin cu totul și cu totul special, un loc în care în aer plutește un miros discret de orhidee și în care doi oameni se găsesc, se iubesc, dar nu se pot păstra.

Nu știu cum se face, dar e un fel de lege nescrisă, știută de toată lumea, că iubirile acelea extraordinare, care ne fac inimile să vibreze și să suspine să fie puțin cam…imposibile. Din diverse motive. Fie că au fost reale sau imaginare, de la Tristán și Isolda, la Romeo și Julieta, la Jack și Rose cu al lor Titanic, iubirea a fost scrisă cu lacrimi amare și a sfârșit de cele mai multe ori tragic. Concluzia este simplă (dacă se poate spune așa)-iubirea doare. Doare al dracului de rău și asta am simțit-o fiecare în parte, pe propria piele, la un moment dat. Cred că sunt puțini oameni în lumea asta care pot spune că nu au avut parte de nicio iubire imposibilă, o iubire care să-i doară și care să-și lase amprenta pe sufletul lor pentru totdeauna. Poate că nu au povestit-o niciodată nimănui, dar o poartă cu ei pretutindeni. Sunt multe obstacole în calea iubirii și e nevoie de doi oameni cu adevărat speciali pentru a le depăși chiar pe toate. Ah, dar de câte ori ne împiedicăm de ele, de câte ori ne biruiesc. Oare câte iubiri au supraviețuit timpului, oamenilor?

Gloria și Patricio se întâlnesc într-o zi oarecare, într-un mod absolut întâmplător și se îndrăgostesc aproape instantaneu unul de celălalt. Da, știu, acum probabil că vă dați ochii peste cap și vă gândiți că este vorba de același clișeu plictisitor. Recunosc, așa am fost și eu tentată să cred. Dar iubirea lor e atât de inocentă și de frumoasă, de tragică și de înduioșătoare, încât în loc să vă încruntați ironic sprâncenele o să zâmbiți. Așadar, tinerețea și fiorii iubirii fac încă două victime-Gloria, o femeie căsătorită cu forța în adolescență cu un bărbat îngrozitor și Patricio, un tânăr care fuge din țara lui să-și schimbe destinul și viitorul. Ajuns în Havana, Cuba, fără un ban în buzunar și cu haine de lână într-o țară cu climă tropicală, dar plin de optimism, încredere în sine și umor, Patricio își caută sensul vieții. Și îl găsește în Gloria, o femeie la fel de inaccesibilă, precum un diamant prețios extrasecurizat.

Patricio a fost un personaj atât de viu și de colorat, atât de bine conturat, încât m-a făcut să mă implic cu tot sufletul în povestea lui de dragoste și de viață. Mi-am imaginat Havana văzută prin ochii lui, forfota de pe străzi, nopțile târzii și gălăgioase, oamenii veseli și plini de viață, cămășile colorate, palmierii și apusurile de soare. Am vizualizat atât de bine totul încât în momentul în care închideam ochii eram acolo, în poveste, privindu-i pe toți de pe margine. Atât de intens am trăit această poveste încât am senzația că am în nări mirosul de orhidee, mirosul Gloriei și al iubirii lor, mirosul de sare al mării și al trabucurilor cubaneze. Atmosfera creată a fost extraordinară.
Autoarea a întins povestea pe mai bine de 50 de ani, atingând astfel mai multe contexte și mișcări politice, a adus în poveste personaje celebre precum Einstein, Christian Dior, Frank Sinatra, Che Guevarra și le-a intersectat cu personajele principale într-un mod incredibil de veridic. Mi-a plăcut la nebunie acest aspect. Stilul ei de a scrie m-a cucerit de la prima pagină. Ușor, echilibrat, plăcut. M-a făcut să dau pagină după pagină și să fiu disperată ca să aflu ce se mai întâmplă, ce mai au de îndurat bieții amorezi. Dacă ar fi fost posibil aș fi citit cartea asta dintr-o suflare, fără nici măcar o pauză mică mică de tot.

Nu doar Patricio a fost bine conturat ca personaj. Și celelalte personaje mi s-au părut interesante și frumos contruite. Legăturile dintre ele au fost speciale și evidențiate foarte bine pe tot parcursul romanului. Deși uneori am avut senzația că mă uit la o telenovelă, una din acelea care îmi plăceau atât de mult în adolescență, asta nu mi-a stricat în niciun fel plăcerea lecturii. Da, uneori a fost previzibilă acțiunea și răsturnările de situație, însă pe mine m-a ținut captivă între pagini, citind cu sufletul la gură. A fost exact cartea potrivită, la momentul potrivit.

 Intrați în El Encanto este povestea care îți încântă simțurile. Este povestea care te inspiră să-ți urmezi visurile, iubirea. Este povestea care transformă imposibilul în posibil, trecând granițele timpului și ale inimii. Este povestea care îți arată că iubirea trebuie trăită pe de-a-ntregul și că în final merită fiecare lacrimă amară. Iubirile adevărate nu mor niciodată. Fie că se împlinesc sau nu, că durează o zi, un an sau o viață întreagă, fie că sunt celebre sau secrete, ele ne marchează pentru totdeauna. Iubirea e ceea ce suntem, ceea ce ne dorim, ceea ce dăm mai departe.

Eu vă mai spun doar atât: când aveți chef să citiți o poveste de dragoste, Intrați în El Encanto!

Mulțumesc foarte mult editurii Rao pentru exemplarul oferit. Voi o găsiți aici.

Fragmente:

„Pacea are întotdeauna un preț.”

„Mulțumită unei zebre din porțelan ne-am cunoscut. O zebră spartă pe dinăuntru, dar, cu ajutorul unui lipici bun, fără semne la prima vedere. La fel ca mine.”

„Cu toții știm, mai ales supraviețuitorii, că viața nu ține cont de rațiuni.”

„- Cunoașteți vreun leac pentru suferințe din dragoste?
-Mă tem că nu există nimic care să vindece asta. Dar în Franța avem o zicală: Si on n’aime pas trop, on n’aime pas assez. Dacă nu iubim prea mult, nu o facem îndeajuns.”

Daca ti-a placut acest articol, te invit sa te abonezi la newsletter si sa intri in comunitatea Momente in viata.

Lasă un răspuns

Citește articolul precedent:
Duelul vrăjilor, de Sebastien de Castell

"Magia este înșelătoare. Kellen are aproape 16 ani și abia așteaptă să devină mag. Are o singură problemă: magia sa...

Închide