Iubire şi sânge, de Catherine Delors

iubire-si-sange_1_fullsize

„Într-o perioadă violentă şi într-o ţară devastată de revoluţie, o femeie ajunge la curtea Mariei-Antoaneta pentru a descoperi libertatea şi o iubire imposibilă…
Transpusă în Franţa revoluţionară, decadentă şi agitată, „Iubire şi sânge” este povestea lui Gabrielle de Montserrat, o femeie de viţă nobilă dintr-o familie sărăcită, crescută într-un oraş îndepărtat din provincie. Gabrielle nu are decât cincisprezece ani când îl întâlneşte pe cel care avea să-i fie prima iubire, un om de rând cu numele de Pierre-André Coffinhal. În conformitate cu obiceiurile comunităţii şi legile sociale care-i conferă fratelui şi tutorelui lui Gabrielle putere absolută, Gabrielle e forţată să se mărite cu un văr bogat şi trecut de prima tinereţe, în timp ce Pierre-André pleacă în Parisul îndepărtat să urmeze o carieră juridică. Gabrielle soseşte la curtea lui Ludovic al XVI-lea în clipele care anunţau deja furtuna ce avea să se dezlănţuie. Hotărâtă şi răzbătătoare, se luptă să-şi găsească propria libertate în timp ce în jurul ei se ciocnesc curente opuse de gândire cu privire la soarta naţiunii.”

Romanele care au la bază întâmplări istorice însemnate au întotdeauna succes la mine. Acest roman s-a dovedit a nu face excepţie de la regulă.

Majoritatea personajelor acestui roman sunt personaje istorice importante ale vremii respective. Deşi personajul Gabrielle este unul de ficţiune, legătura ei cu acele figuri reale din punct de vedere istoric pare una cât se poate de credibilă. Scrisă sub forma memoriilor lui Gabrielle, acţiunea este narată la persoana întâi, prin ochii acesteia reuşind cu uşurinţă să îţi imaginezi cele povestite, dar mai ales să simţi trăirile, emoţiile şi temerile lui Gabrielle.

Autoarea i-a atribuit personajului său fictiv o poveste impresionantă de viaţă. În memoriile sale, Gabrielle îşi aminteşte de copila care revine în sânul familiei după 11 ani petrecuţi departe, apoi de tânăra adolescentă îndrăgostită și plină de visuri care îi sunt frânte cu cruzime de către propria familie, de baroana care şi-a pierdut inocenţa mult prea devreme şi care datorită soţului său devine o femeie temătoare şi rezervată. Drumurile o poartă pe Gabrielle la Paris ca femeie liberă, dar la scurt timp destinul său suferă numeroase schimbări şi răsturnări de situaţie. E foarte uşor să empatizezi cu Gabrielle, să-ţi imaginezi locurile, oamenii şi întâmplările pe care le descrie. E un personaj de o forţă uimitoare, care supravieţuieşte vremurilor de război şi de nesiguranţă cu o încăpăţânare formidabilă. Nu mai trebuie să spun cât de mult am îndrăgit-o!

Revoluţia Franceză a fost şi va rămâne un punct de cotitură și o pată sângeroasă în istoria Franţei ca şi perioada imediat următoare, care l-a avut în prim plan pe Napoleon Bonaparte. Se vede ca autoarea s-a documentat temeinic cu privire la acea perioadă şi la toate aspectele vremii pentru a crea un tablou istoric atât de detaliat. Moralitatea îndoielnică a vremii, viaţa şi obiceiurile nobilimii, comportamentul și agresivitatea bărbaților față de femei, cruzimile şi nedreptăţile la care a fost supus poporul francez în acei ani este descris cât se poate de relevant în Iubire si sange.

Îl recomand cu dragă inimă pasionaţilor de istorie, de dramatism, curioşilor, cititorilor de cursă lungă. Este fără doar şi poate un roman pe care cu greu îl poţi lăsa din mână chiar şi după ce ai ajuns la ultima pagina. Nu-l rataţi!

Poate fi găsit aici.

Fragmente:

„Câteodată, îndurăm lucruri care sunt atât de nedrepte, atât de iremediabil nocive, atât de contradictorii cu sentimentele noastre, încât o parte din noi înșine este distrusă. Am fost învățată să cred că sufletul este nemuritor. În acea noapte, am simțit cum al meu a murit.”

„Trecutul are felul lui de a ni se vârî pe gât, de a ne aminti ceea ce vrem să uităm pentru totdeauna…”

„Îmi pierdusem speranța că stă în puterea mea să-mi decid destinul. Acum, locuiam într-un loc unde nici o bucurie, nici o lumină, nici o dragoste nu putea să răsară. Am ajuns să înțeleg că nu ne schimbăm în mod treptat, armonios, de-a lungul timpului, ci suferim transformări bruște, care ne dau peste cap planurile cele mai bine întocmite, care ne schimbă caracterul și ne remodelează linia vieții, totul într-o secundă. Mi-a fost furată o parte din mine însămi-tinerețea, inocența și veselia -, pe care nu aveam să o mai recapăt niciodată.”

„Este mult spre folosul nostru faptul că darul previziunii ne-a fost refuzat, pentru că, altminteri, n-am mai fi capabili să facem nimic…”

„Când speranța este pierdută, nu-ți mai este frică.”

Daca ti-a placut acest articol, te invit sa te abonezi la newsletter si sa intri in comunitatea Momente in viata.

Lasă un răspuns

Citește articolul precedent:
Păzitoarea tainei, de Kate Morton

  "Pendulând între anii 40, 60 şi prezent, Păzitoarea tainei este, în primul rând, povestea a trei personaje din lumi complet diferite...

Închide