Iubita comandantului, de Pam Jennoff

Emma Bau, o tânără în vârstă de 19 ani, e măritată de doar trei săptămâni atunci când tancurile naziste invadează Polonia. Câteva zile mai târziu, soțul Emmei e silit să plece ca să lupte în clandestinitate pentru rezistență, iar Emma rămâne prizonieră în ghetou. În puterea nopții, prietenii din rezistență o ajută să evadeze și o duc la Cracovia, unde i se fabrică o nouă identitate, aceea a tinerei ariene Anna Lipowski.

Situația deja precară a Emmei se complică prin faptul că ea îi este prezentată comandantului Richwalder, un înalt oficial al regimului nazist, care o angajează drept asistenta sa personală. Pe măsură ce se întețesc atrocitățile războiului, Emma trebuie să facă alegeri de necrezut, care o vor sili să riște nu numai viața dublă pe care o trăiește, ci și viețile celor dragi ai ei.

Iubita comandantului sau povestea care nu-mi dispare din minte…

Pam Jennoff m-a cucerit cu stilul ei mai întâi cu Povestea unui orfan, apoi cu Fetele dispărute din Paris (da, eu am început invers, ca de obicei 🤷). Pentru mine semnătura ei transformă automat o carte într-un must read. Nu mai spun că și coperta m-a atras ca un magnet și mi se pare foarte reușită. E exact ce trebuie.

Deși este publicată în 2007, Iubita comandantului  a fost tradusă abia acum la noi și face parte dintr-o serie (sper să nu așteptăm foarte mult după următoarele două romane!). Numai că eu nu mă pot desprinde încă de cartea asta, de personaje, de finalul abrupt, incomplet, nedrept. Povestea m-a cucerit de la primele pagini, iar personajele au fost extraordinare. Genul acela de personaje de care te desparți cu o imensă părere de rău și cu inima aproape frântă. Pentru că poveștile lor îți fac inima să vibreze, pentru că trăiești, iubești, plângi și speri alături de ele. Îți dorești din tot sufletul să se întâmple o minune și citești cu sufletul la gură așteptând să se întâmple una…

Emma/Anna a fost un personaj feminin reușit, mi-a plăcut mult. Evreica Emma este forțată de împrejurări să devină Anna Lipowski, o poloneză ariană. Noua identitate devine permisul ei către libertate, însă viața pe care o începe nu este nicidecum una liniștită, nu în timpul războiului care înghite toată lumea ei. Atunci când evadează din ghetou devine Anna, iar din momentul în care apare în viața ei comandantul Richwalder vechea Emma ajunge să nu se mai recunoască și să nu mai fie sigură de sentimentele și de țelurile ei. Georg Richwalder era un ofițer nazist important. Ea ar fi trebuit să-l urască din instinct, numai că în același timp, Georg era și un bărbat atrăgător, fermecător, șarmant și învăluit în mister. Deși duritatea lui părea o mască, făcea parte din mașinăria războiului – era dușmanul, inamicul. Anna a încearcat din răsputeri să reziste atracției și să se împotrivească sentimentelor care au început să apară, însă inima are slăbiciunile ei. Uneori, glasul ei e mult mai puternic decât cel al rațiunii.

Oh, poveștile de dragoste imposibile…cum frâng ele inimile! Sub haina lui de comandant, dincolo de eticheta de nazist și de obligațiile funcției sale, Georg era un bărbat ca oricare altul, dornic să iubească și să primească iubire, să uite trecutul și să-l lase în urmă. Într-o altă viață, într-un alt timp, Georg și Anna (una adevărată, nu o minciună) ar fi putut avea un viitor. Însă războiul nu le-a dat nicio șansă. Viețile lor s-au ciocnit accidental, dar nu la momentul potrivit. Ce păcat…

„Anna, pe vremuri eram un om bun! M-am schimbat în timp, atât de lent încât n-am băgat de seamă.”
Mă răscolesc cuvintele lui pline de amărăciune. Deși Georg este un personaj fictiv am convingerea că au existat în realitate oameni ca el, care uneori închideau ochii în fața adevărului, refuzând să vadă realitatea, care executau ordinele pentru că nu aveau posibilitatea de a se împotrivi având un anumit statut, dar care, la finalul zilei, odată dezbrăcați de haina cenușie și de povara funcției, redeveneau Oameni.
Lupta lui interioară a fost aproape palpabilă.

Finalul m-a lăsat cu multe întrebări. Mi s-a părut dureros de abrupt, de scurt, de incomplet. Prea multe de ce-uri. Prea multe ce-ar fi fost dacă.

Romanul a apărut la editura Litera, în colecția Blue Moon. Îl recomand cu căldură! Dacă sunteți în căutarea unei cărți pe care să nu o puteți lăsa din mână, luați în considerare Iubita comandantului.

Las aici un fragment care mi-a plăcut mult:
„Când ești în apă adâncă și vrei să rămâi la suprafață, te apuci de orice lemn care-ți iese în cale și nu vrei să vezi că lemnul nu-i, de fapt, decât o trestie, care nu poate să facă față curentului puternic.”

Rating Goodreads – 5/5 ✨
Iustina Dinulescu

Lasă un răspuns