Jurnal, Oana Pellea

Până mai săptămâna trecută nu am simțit nevoia să scriu în detaliu despre cărțile pe care le citesc. Însă m-am decis să o fac și recunosc, am mult de recuperat cu privire la asta. Am atâtea recomandări de făcut și nu știu în ce ordine să le așez.
Ceva mai devreme am răsfoit din nou, prin fragmentele pe care mi le-am scos mai demult din cartea Oanei Pellea, Jurnal. Cu toate că le știu foarte bine, m-au răscolit din nou. Deși e o mare diferență de vârstă și experiență între noi, m-am regăsit aproape în fiecare cuvânt, în fiecare trăire, în fiecare viziune a ei.
Am zâmbit, am lăcrimat și am oftat citindu-i gândurile atât de sincere și de melancolice. Același stil de a scrie și de a gândi mă caracterizează și pe mine. Același stil aspru criticat.

În afară de faptul că este fiica marelui Amza Pellea și că este actriță de teatru, spre rușinea mea, nu știam mare lucru despre Oana Pellea. Citindu-i Jurnalul am decoperit o ființă uimitoare, un suflet nealterat de urâțenia lumii și de tentațiile meseriei sale și un adevărat maestru al sentimentelor ascunse în cuvinte.
Jurnal, este genul acela de carte pe care îl poți reciti oricând, deschizând la întâmplare cartea, stând în parc pe o bancă pustie, convins fiind că te vei regăsi în oricare dintre pagini. Absolut uimitoare!

„Sunt bolnavă de urâțenia lumii și de răutatea din lume. De ce urâtul are mai mare succes? Nu știu. Nu pot crede în urât și vulgar.
În fiecare dintre noi există bun și rău, alb și negru. De câte ori întâlnesc un om care știu că mi-a făcut rău, caut partea bună din el a€“ să mă agăț de ea și să mă bucur de ea. Recunosc, e greu, e foarte greu.”

„Norocul e mic și lumea e multă.” Caragiale. Doamne, ce om trist și amărui. Ca dulceața de cireșe amare.
Mi-l închipui uitându-se la noi de departe cu mare milă și cu un zâmbet trist. Râdem cu hohote la piesele lui și nu ne dăm seama că despre noi e vorba, că noi suntem personajele penibile de care râdem… Și, dacă ne dăm seama, tot nu facem mai nimic să ne schimbăm.

O recomand, o recomand, o recomand din tot sufletul. E de colecție!
Cei interesați o pot găsi aici.

© Iustina Ţalea

Daca ti-a placut acest articol, te invit sa te abonezi la newsletter si sa intri in comunitatea Momente in viata.

2 Comments

  1. O carte de suflet pentru suflet. acum am terminat o si eu . e superba. ai scris frumos despre ea. stateam la indoiala daca sa scriu si eu . citind la tine am realizat ca da, trebuie sa scriem despre cartile frumoase pe care le citim. poate asa vor citi mai multi, se vor intoarce spre cuvantul scris, in carte :).

  2. O carte care iti merge la suflet impreuna cu autoarea.Am citit-o si rascitit-o pentru ca ma regasesc in ea.

Trackbacks/Pingbacks

  1. Gânduri de seară... - Momente in viata | Momente in viata - […] „Mi-e foarte dor, foarte dor de frumos și de bun. E un dor care doare, doare chiar fizic. Doare …

Lasă un răspuns

Citește articolul precedent:
Gări murdare de durere

O gară. Aceeași gară murdară și tristă. Când eram mică gara însemna plimbări, excursii, în orice caz, ceva frumos, un...

Închide