Lumina unui nou început, de Agnes Martin Lugand

46938763_679519442430501_5764494032818405376_n

„Putem fi fericiți când ne mințim pe noi înșine?
La aproape 40 de ani, Hortense trăiește la Paris, are o școală de dans și iubește un bărbat căsătorit. Se amăgește că este fericită până într-o zi, când o accidentare o forțează să se retragă în Provence, pentru odihnă. Va profita de acest răgaz pentru a-și face ordine în viață și pentru a-și revitaliza pasiunea?
Un roman impresionant despre alegerile care ne pun în situații paradoxale și despre puterea vindecătoare a introspecției.”

Știți cum m-am apucat de citit cartea asta? Plină de entuziasm.
Știți cum am terminat de citit cartea asta? Profund dezamagită. Dacă mai aveam nevoie de încă o dovadă că Agnes ML atât poate, am primit-o. Am trecut peste dezamăgirea romanului anterior și mi-am zis să-i mai dau șansă. Cu această ocazie însă mă opresc.

Primul of pe care îl am este legat de traducere. Expresii precum „acuma” în loc de „acum”, „taică-miu”, „nevastă-sa”, „frate-meu”, „tărăboanță” (referire la mașină), „mi ți-l înseninează”, „mă înșelam copios” și combinarea greșită a unor timpuri verbale în aceeași propoziție au fost pentru mine ca o cretă care zgârie pe tablă. Mi-e greu să cred că în textul original autoarea a folosit asemenea expresii, ținând cont de stilul general al poveștii.

Povestea – putea fi interesantă, dar a fost neașteptat de neverosimilă. Nu m-a convins absolut deloc nici povestea de „dragoste” dintre Hortense și Aymeric, nici relațiile lui Hortense cu celelalte personaje, nici povestea care se înfiripă între ea și Eric în partea a doua a romanului, dar cele mai slabe mi s-au părut dialogurile – unele forțate, altele de umplutură.
Aymeric a fost un personaj ambiguu. Nu mi-am putut forma o părere despre el întrucât s-a purtat foarte diferit de la o scenă la alta. După ce se accidentează și pleacă la casa părinților, în Provence, Hortense se îndepărtează din ce în ce mai mult de Aymeric, deși la începutul romanului era până peste cap de îndrăgostită și nu își putea imagina viața fără el. Se petrece totul foarte repede, motiv pentru care nu este credibil. În viața lui Hortense apare însă un bărbat misterios – Eric, pe care un prieten îl aduce la Conac după ce acesta are un accident de mașină. Eric era un bărbat tăcut și taciturn, care părea că duce o viață de pustnic. Tăcerea lui o intrigă pe Hortense, care într-o zi, în timp ce îi făcea acestuia curățenie în cameră, îi descoperă jurnalul. Împinsă de curiozitate, ea își face un obicei din a-i citi jurnalul lui Eric. Aici am o nouă problemă. Jurnalul lui Eric, scris parcă de un adolescent frustrat…

 

Așa cum spuneam, ideea principală a romanului-introspecția – a fost una bună. În viața fiecărui om vine o zi când trebuie să stea de vorbă cu el însuși, să-și înfrunte demonii și să o ia de la capăt. Povestea lui Hortense se învârte în jurul ideii că fiecare sfârșit înseamnă un nou început. Este o lege a firii. Ea se accidentează la picior, ieșind pentru o vreme din lumea dansului pentru a învăța două lecții importante-că se poate trăi și fără sa faci ceea ce iubești cel mai mult și că în momentele de cumpănă îți dai seama cine îți este cu adevărat alături și cine nu. Uneori, lucrurile pe care noi le privim inițial ca pe niște ghinioane, se dovedesc a fi exact contrariul.

Dacă recomand cartea? Nu.
Preferatele mele din seria de autor rămân Îmi pare rău, sunt așteptată, urmată de Fericirea îmi scapă printre degete. Restul, sunt romane cu potențial, dar slabe. Agnes Martin Lugand are un stil ușor și plăcut și abordează subiecte de actualitate, însă am impresia că se grăbește, de parcă i-ar ticăi un cronometru deasupra capului. Ținând cont că este psiholog de meserie, mă surprinde că își tratează personajele cu atâta superficialitate.

Rating Goodreads: 2/5*

Iustina Dinulescu

Daca ti-a placut acest articol, te invit sa te abonezi la newsletter si sa intri in comunitatea Momente in viata.

Lasă un răspuns

Citește articolul precedent:
Tatuatorul de la Auschwitz, de Heather Morris

"Tatuatorul de la Auschwitz se bazează pe povestea din spatele unuia dintre cele mai puternice simboluri ale Holocaustului: numerele verzi-albăstrui tatuate...

Închide