Cred că este pentru prima dată când citesc o carte care face din acest subiect – sinuciderea – ceva amuzant. Probabil că fiecare dintre noi a ajuns la un moment să aibă impresia că viaţa sa e ratată. Evident, nu ne-am gândit şi la varianta de a încheia socotelile cu aceasta, aşa cum face Gerri. Ea ia hotărârea de a se sinucide, iar înainte de asta trimite scrisori de adio tuturor persoanelor din viaţa ei… oameni care au dezamăgit-o, care au desconsiderat-o, care au influenţat-o şi au condus-o pe acest drum închis. Dar printr-o potrivire a sorţii, figura nu-i iese aşa cum o plănuise, aşa că ea rămâne în viaţă, iar scrisorile ajung la destinatarii lor.
Mi-a plăcut umorul cu care este scris romanul, mi-a plăcut personajul Gerri şi m-am regăsit de câteva ori în felul său de a fi. Mi-a plăcut modul în care este alcătuit şi conceptul, în general. Până la urmă, ideea acestuia este că viaţa, oricât de dificilă ar fi ea, merită trăită. Sinuciderea nu este o soluţie, iar adevărul, oricât de dur ar fi, trebuie mărturisit la timp.
A ţine în suflet toate nemulţumirile pe care le ai cu privire la familie, prieteni sau oameni oarecare sfârşeşte prin a te distruge pe tine însuţi. Două citate mi-au plăcut în mod deosebit, ambele fiind extrase din scrisoarea mătuşii Hulda către Gerri:
„Nu trebuie să te mulţumeşti niciodată cu lucruri de mâna a doua, niciodată. Încearcă să capeţi ceea ce te mulţumeşte, căci altfel vei fi nevoită să te mulţumeşti cu ceea ce capeţi.”
si
Vă recomand cu drag cartea, pe care o puteţi găsi redusă pe Elefant.ro – http://bit.ly/1HiAADH
Pare interesanta cartea, poate o voi citi si eu candva.