Marea iubirii pierdute, de Santa Montefiore

marea-iubirii-pierdute_1_fullsize

 

Am început să citesc acest roman destul de sceptică, deși bibliotecara, care îmi cunoaște preferințele în materie de cărți, mi-a spus că e foarte drăguț și o să-mi placă sigur. Ei bine, a avut dreptate!
Povestea în sine te prinde, chiar dacă în prima parte se desfășoară ceva mai lent acțiunea, apărând tot mai multe intrigi fără a ți se dezvălui mare lucru. A doua parte te ține însă în priză până la ultima pagină, iar povestea de dragoste care ia naștere în această a două parte mi-a plăcut foarte mult. Mai că am simțit și eu câțiva fluturi în stomac! :D Subiectul: ” Celestria își petrece întotdeauna vacanța de vară la Pendrift Hall, conacul străvechi din Cornwall, acoperit de glicină și vită-de-vie, care fusese căminul familiei Montague timp de generații întregi. În vara anului 1958, punctul culminant este un bal fastuos organizat în onoarea celei de-a cincizecea aniversări a lui Archie Montague, iar frumoasa fată, aflată în pragul maturității, așteaptă cu nerăbdare să își pună în practică talentele în materie de flirt asupra băieților din familia Wilmotte. Însă ceea ce ar fi trebuit să fie o noapte de sărbătoare se termină cu o catastrofă. Ca urmare, bunicul Celestriei o încurajează să facă pe detectivul, să găsească o explicație pentru evenimentele uluitoare. Ancheta o poartă pe coasta Italiei, în ținutul aspru al Pugliei și la răcoarea arcadelor Mănăstirii Santa Maria del Mare. Aici, Celestria cunoaște un străin misterios și este nevoită să înfrunte adevăruri neplăcute despre familia ei-și despre ea însăși. Odată cu această experiență, se va transforma-dintr-o fată egoistă devenind o femeie matură-salvându-și familia. „

Celestria este o tânără în căutarea adevărului, a iubirii, a propriului eu. Deși răsfățată și obișnuită să creadă că totul i se cuvinte, ea reușește să se redescopere și să îmbrățișeze cu brațele larg deschise schimbarea și ieșirea din zona ei de confort, lucru care nu este tocmai ușor pentru mine de altfel.
Mi-a plăcut îndârjirea ei de a merge până în pânzele albe pentru a afla adevărul, mi-a plăcut modul în care au fost descrise locurile, peisajele, aromele, personajele și mi-a plăcut tot ceea ce subliniază într-un mod discret această carte, și anume faptul că:

-uneori trebuie să porți adevărate lupte pentru a afla adevărul, iar atunci când îl aflii îți poate zdruncina întreaga lume, oferindu-ți în același timp senzația de eliberare;
-încrederea în tine însuți e foarte importantă, pe când încrederea oarbă în alți oameni te poate aduce în situația de a pierde totul, chiar și pe tine;
-trebuie să-ți asculți instinctul și să ai curajul de a o lua de la capăt iar și iar;
-iubirea apare pe neașteptate în cele mai neașteptate locuri, dar întotdeauna la momentul potrivit;
-minciuna iese la iveală în cele din urmă, oricât de bine ar părea că e ascunsă.

Nu trebuie să o ratați. Iar dacă nu v-am convins încă vă arăt și câteva fragmente:
(o găsiți aici)

„Băiețeii frângeau inimi. Mai târziu avea să învețe că ajunși bărbați, aceștia le frângeau din nou.”

„Dacă ai fi trecut prin ceea ce am trecut eu, întotdeauna cu moartea pe urme, atunci ai fi înțeles că dragostea este singurul lucru pe care îl iei cu tine pe lumea cealaltă.”

„Cum altfel crezi că mi-am ridicat imperiul? Nu poți face o omletă fără să spargi ouăle!”

„Lumea este plină de mesaje, dacă știi unde să le cauți.”

„-Cred că experiența scufundării într-o lume nouă este cea mai copleșitoare dintre senzații, zise el.
-Sunt de acord. Fiecare carte este ca o mică lume. O poți ține în palme și totuși spațiul pe care îl creează în mintea ta este nemărginit.”

„- Dureros? Nu, draga mea, este cel mai fericit ungher, plin cu amintirile oamenilor pe care i-am iubit. Vei învăța cu timpul că dragostea poate lua multe forme. Te lovește când te aștepți mai puțin, adeseori când nu ți-o dorești deloc. Câteodată te cuprinde atât de iute, încât nu-ți vine să crezi. Până la urmă, nimic nu este mai important decât dragostea. Este singurul lucru pe care îl iei cu tine în moarte.”

„Oamenii pe care crezi că îi cunoști îți rezervă adesea mari surprize. Cei pe care îi apreciezi cel mai mult nu fac decât să te dezamăgească.”

„- Nu există nimic pe lumea asta care să mă facă să mă întorc acolo. Toată fericirea pe care am cunoscut-o vreodată se află aici. Am pierdut-o pentru o vreme, dar tu mi-ai readus-o în viață. Tu mi-ai adus-o aici, și aici va rămâne. Zâmbetul i se stinse, iar el deveni dintr-o dată serios, ochii lui trecând peste trăsăturile ei. Știi, te-aș putea iubi, rosti cu glas șoptit. Te-aș putea iubi foarte mult.”

„Nici focul iadului nu e ca focul femeii înșelate…”

„Moartea este mai ușor de suportat decât trădarea.”

„- Mă iubești?
-Știu că te-aș putea iubi.
-Eu te iubesc. Cred că m-am îndrăgostit de tine din prima clipă când te-am văzut.
-Chiar dacă am răcnit la tine?
-Poate tocmai pentru că ai răcnit la mine. Ai fost sincer; acum îmi dau nu prea am avut de sinceritate mea.
- un fel tare ciudat de iubi!
- Ti-am văzut durerea nu mi-am dorit decât o fac sa dispara.Vezi tu, eu nu m-am gândit niciodată la altcineva in afara de propria persoana. De aceea stiu ca te iubesc. Pentru îmi pasa de tine mai mult decat imi pasa de mine.”

„Daphne avea dreptate. Când întâlneai bărbatul potrivit, pământul se cutremura si se clatina sub talpi. Se cutremura si ieșea din tatani.”

„Iubirea nu înseamnă numai sacrificiu.”

„Unii oameni prea bătrâni pentru se mai schimba, sau poate prea închistați în propria rutină.”

Daca ti-a placut acest articol, te invit sa te abonezi la newsletter si sa intri in comunitatea Momente in viata.

1 Comment

  1. deci in aceasta carte este vorba despre iubirea Celestriei cu barbatul misterios din descriere?

Lasă un răspuns

Citește articolul precedent:
Cuvintele fac lumea să se învârtă

Cred cu tărie, acum mai mult ca oricând, că într-o relație, de orice natură, comunicarea este cea care creează o...

Închide