Melancolii

Beautiful-Photographs-ByAleksandra-17-630×630

Oamenii care te aștepți să-ți fie alături în cele mai importante momente din viața ta, sunt adesea preocupați cu altceva. În aceste momente te simți inevitabil singur și uitat, chiar dacă în jurul tău roiesc o mulțime de alți oameni.
Clipele frumoase durează atât de puțin, însă amintirea lor rămâne atât de vie și de recentă chiar și la mulți ani distanță de când s-au întâmplat.
Iubirea nu e un sentiment care te limitează, ci e un sentiment care te înalță și care te face să crezi că totul are sens.
Atunci când totul se prăbușește în jurul tău agață-te de ultima speranță. Atunci când o pierzi și pe ea ești ca o barcă în mijlocul oceanului. E greu să mergi înainte fără nici o speranță.

Cred că, de fapt, absolut nimic nu este atât de simplu precum pare. Socoteala de-acasă nu se potrivește aproape niciodată cu cea din târg, rănile nu se vindecă niciodată ușor sau nu se vindecă deloc, prietenii vin și pleacă pe neașteptate, lacrimile de bucurie se transformă uneori în lacrimi de tristețe și invers, ca totul să aibă un echilibru.
Uneori, te poți preface atât de bine, arătând lumii că ești fericit, în spatele zâmbetului tău ascunzându-se în realitate multă durere și nesiguranță. Da, fericirea poate fi mimată și o mimăm cu toții de prea multe ori, până ajungem să ne credem și să avem falsa senzație că totul e în regulă, că suntem fericiți.
Sunt momente când trebuie să ne croim singuri propriul drum, cu greșeli, cu regrete, cu păreri de rău, și-apoi cu victorii, cu bucurii și cu încredere că suntem capabili, că avem o șansă la fericire.
Unele zile sunt un calvar, altele sunt o binecuvântare. Unii oameni sunt îngeri, care ne călăuzesc pașii pe drumul cel bun, alții ne sunt demoni, care ne întunecă sufletul cu cele mai urâte sentimente.
Sinceritatea poate fi o armă cu două tăișuri și de câteva ori e posibil să te rănești chiar tu cu ea, căci oamenii preferă o minciună ambalată frumos, decât un adevăr servit la rece, cu toate că fiecare susține contrariul. Vezi? Până și asta e o minciună… că urâm minciuna.

Nimic nu mai pare la locul lui. Cred că acesta este motivul pentru care ne simțim uneori pierduți, pentru că locul nostru nu mai pare demult al nostru…

Iustina Ţalea Dinulescu

Daca ti-a placut acest articol, te invit sa te abonezi la newsletter si sa intri in comunitatea Momente in viata.

4 Comments

  1. Adevarat ceea ce spui…o buna prietena are o vorba „zambeste chiar daca te doare” care este cu dus si intors daca nu intelegi exact semnificatia…chiar vroiam sa o disec un pic intr-un articol :)

  2. Este absolut genial!
    Ma aflu oarecum prinsa intre a-mi asculta inima si a nu rani pe cel de langa mine.
    Multumesc.
    Sunt cuvinte atat de minunate…pur si simplu.

  3. eu cred ca totul este , de fapt, foarte simplu. Doar noi incercam sa complicam lucrurile atunci cand ceva nu pare a fi cum am vrea… Chiar daca uneori ne simtim pierduti, cea ma buna solutie este sa ne pastram drumul si sa nu lasam ” logica” sa ne dicteze altceva…Sufletul stie cel mai bine …

  4. draga Iustina,fiecare dintre noi ,imposibil sa fie cineva sa zica….k totul e okk….am avu si avem i,,ngeri si demoni,,.. printre noi….ptk oricum fiecare dintre noi,k si oameni,suntem mai mult sau mai putin asemenea acelor creaturi….da…ai perfecta dreptate…..asa este…singuri trebuie…dar cand intervine acel,,nu mai vreau,,….cand asteptam si visam la minuni fara sa facem noi nmk…cum e?????

Lasă un răspuns

Citește articolul precedent:
Imperfect

Mi-era dor să mă trezesc dimineață târziu și să privesc în oglinda scăldată în soare un chip senin, cu ochi...

Închide