Mi-e nu știu cum.

„- Mă iubești?
– Da!
– Mult?
– Mult, mult, mult!
– Cât de mult?
– Uite atât de mult!”
Și-apoi m-a îmbrățișat din tot sufletul și m-a redus la tăcere.

Cred că zilele astea am simțit cel mai mult lipsa unei surori. Toată viața mea mi-am dorit un frate sau o soră. Tot timpul am simțit nevoia să știu că indiferent de numărul de prieteni pe care i-aș avea mai e cineva, în afară de părinți, pe care îl pot numi „acasă”. Încă mai simt acea nevoie. Încă mai sunt un copil vulnerabil care uneori se simte singur atunci când e singur.
Mi-e nu știu cum. Mi-e dor. Mi-e lipsă. Mi-e trist. Mi-e gol în stomac și nod în gât.
Mi-e tot și mi-e nimic.

Iustina T. ©

Daca ti-a placut acest articol, te invit sa te abonezi la newsletter si sa intri in comunitatea Momente in viata.

2 Comments

  1. inteleg perfect sentimentul…si eu sunt singura si cateodata as vrea sa vorbesc cu cineva dar nu am cu cine, cineva care e alaturi tot timpu si care nu judeca doar asculta si intelege si te accepta asa cum esti pt ca ai acelasi sange ca si el/ea !

  2. La fel am simtit si inca mai simt si eu…Si mi-am facut un vis de a fi mama a 2 copii la maturitate, dar acum sunt mama unui singur copil care tanjeste ca si mine dupa un grate ori o sora care nu cred ca va veni…Inca mi-ar place sa traiesc acest vis dar pe zi ce trece ma conving ca nu voi mai face pasul!

Lasă un răspuns

Citește articolul precedent:
Suflete de vânzare

Uneori, am neplăcuta senzație de înstrăinare de oameni pe care cred sau credeam la un moment dat că îi cunosc....

Închide