Mini-interviu

În urmă cu o săptămână, am primit invitația de a face parte dintr-un proiect care privește blogurile. A face parte, adică a răspunde câtorva întrebări legate de blogul meu. Am obținut permisiunea de a vă împărtăși răspunsurile la cele 5 întrebări adresate.

1. În ce clipă te-ai hotărât să-ți pui gâdurile pe un blog și de ce?

- În ce clipă m-am hotărât să-mi pun gândurile pe un blog și de ce. Hmm… deși am evitat de multe ori să mărturisesc adevăratul motiv pentru care am început să scriu, în cele din urmă l-am făcut public atunci când am creat blogul pe wordpress. În 2010 am început cu pagina Momente în viață pe Facebook însă timp de 2 luni nu am postat nimic. Apoi a urmat o despărțire care m-a afectat destul de tare. După ce mi-am revenit puțin am început să devin activă pe pagină. Inițial postam citate celebre în care mă regăseam sau povestioare cu tâlc (îmi plac foarte mult). Apoi, cu timpul, am început să scriu și eu. Inițial mi-a fost teamă să-mi expun toate gândurile și toate sentimentele public și să devin motiv de dezbateri pentru oamenii care mă cunosc. Apoi nu mi-a mai păsat.
Din iunie 2012 m-am mutat pe wordpress și am schimbat și categoria paginii din comunitate în blog personal pentru că într-adevăr, totul a devenit foarte personal. De ce? Pentru că sufletul meu devine mai ușor atunci când scrie.

2. Ce înseamnă blogul Momente în viață pentru tine? Există alte beneficii în afară de a cunoaște oameni noi (beneficii financiare sau participarea la anumite conferințe)?

– Blogul Momente în viață reprezintă pentru mine un jurnal. Când aveam vreo 16-17 ani țineam un jurnal – acel tip de jurnal al unei adolescente, cu gânduri puerile, cu sentimente intense, greu de ținut în frâu. Am ars acel jurnal acum 3 ani (cred). Nici până acum nu mi-am dat răspunsul la întrebarea „De ce?”. Și încă îmi pare rău. Poate din acest motiv țin atât de mult la acest blog-jurnal. Pentru că mă reprezintă în totalitate. Și pentru că la un moment dat vreau să îl materializez în ceva palpabil, cu numele meu pe copertă. Nu am avut vise mărețe până acum, dar pentru acesta voi lupta să devină realitate.
Nu am câștiguri materiale din faptul că scriu pe blog. Am ales să nu încarc spațiul liber cu publicitate. Mi s-ar părea ciudat să scriu despre sentimente, despre viață și să fac publicitate la un aragaz sau la vreun frigider. Așa cum ți-ai dat seama, m-am îmbogățit considerabil cunoscând oameni frumoși, buni, calzi. Iar asta nu se întâmplă oricui și mai ales nu oricând.
Nu am participat la nici o conferință. Nu mi s-a propus și nici nu știu cum m-aș descurca. Ca marea majoritate a oamenilor, am o teamă cumplită de a vorbi în public. Sunt emotivă (acele emoții distructive). Când trebuie să vorbesc în fața unui public îmi tremură fiecare celulă din corp și încep să mă bâlbâi. Mai am de lucrat la capitolul ăsta. :)

3. De unde atâtea cuvinte pline de sentimente și de unde atâta inspirație?

– Inspirația mea vine din viața de zi cu zi. A mea și a oamenilor apropiați. Știi, am încercat de multe ori să scriu despre un subiect anume, abordat și de alții. Nu am putut sau dacă am făcut-o nu am fost mulțumită de cum s-au așezat cuvintele și asta pentru că dacă nu le simt nu le pot așeza cum trebuie. Sunt zile în care nu scriu nimic pentru că nu mi se întâmplă nimic notabil sau poate sunt prea tulburată ca să le înșir. Sunt momente în care cuvintele curg de la sine de parcă le-aș scoate din suflet, le-aș lua în palme, le-aș da drumul, iar ele s-ar așeza într-o armonie perfectă așa, pur și simplu. Atunci când scriu un text fac destule modificări că să aibă coerență și să transmită cu precizie ce vreau eu să transmit, dar sunt și acele dăți în care îl scriu de la început până la sfârșit fără să modific ceva.
De unde atâtea sentimente? Și eu mă întreb uneori ce capacitate o avea sufletul omului de au loc atâtea sentimente acolo…

4. Dacă ai putea să schimbi ceva la lume, ce ai schimba?

– Ce-aș schimba la lume dacă aș putea? Bună întrebare. Grea întrebare. Mă gândesc că sunt multe de schimbat la mine și totuși, nu le pot schimba.
Nu voi răspunde cu „Dacă aș putea schimba ceva la lume aș schimba…”, ci voi spune astfel: mi-ar plăcea să trăiesc într-o lume în care se spune mai des „Te rog”, iar „Mulțumesc” se răspunde cu zâmbetul pe buze, o lume în care observațiile se fac politicos, iar bunul simț face casă bună cu toată lumea, o lume în care căldura vine din suflete, nu din calorifere, o lume în care prietenii nu te uită și nu își ascund cuțitele în spatele bunelor intenții, o lume în care nu primești un job pentru toate minciunile din CV sau pentru că ești cunoștința nu știu cui, ci îl primești pentru că ești un om cinstit și integru, o lume în care familia înseamnă un cămin, stabilitate, armonie și dragoste, o lume în care să nu se uite niciodată cele mai importante valori, cum ar fi iubirea, prietenia și bunătatea.
Ar fi multe de spus pe tema asta. Cred că lumea s-ar schimba de la sine dacă oamenii s-ar opri din când în când din fuga lor nebună, s-ar analiza pe sine, și-ar cântări greșelile și ar începe să înfrunte consecințele acestora. Cred că lumea s-ar schimba de la sine dacă oamenii și-ar dori cu adevărat o schimbare în bine.

5. Ce le recomanzi autorilor de blog mai fără experiență și oamenilor cărora le place să scrie?

– Titu Maiorescu spunea: „Fereşte-te de a da sfaturi. Problema e prea grea şi răspunderea mare. Tu dai sfatul după natura ta. Aceasta însă rareori se potriveşte cu natura celui ce te întreabă. Altfel spui tu, altfel înţelege el. Sfătuind prudenţă, produci slăbiciune, şi unde cereai tărie se aplică violenţă. Un element străin s-a introdus în sufletul celuilalt, şi el şi-a pierdut măsura.”
Nu cred că sunt în măsură de a da sfaturi nimănui cu privirea la scris. Eu însămi mai am încă multe de învățat, de asimiliat, de pus în practică.
Ca recomandare însă, le-aș sugera în primul rând să citească mult, orice tip de literatură (beletristică, memorii, motivațională) pentru că vocabularul și stilul de exprimare se îmbunătățesc fără să-ți dai seama. Cred cu tărie că nu se poate una fără cealaltă. Spun asta pentru că recitind textele mele de când am început să scriu și până acum observ o mare, mare diferență. Stilul se perfecționează cu fiecare text scris.
Cei cărora le place să scrie să o facă mereu. Nu găsesc nici un motiv întemeiat pentru care ar putea renunța la asta!

În încheiere, vreau să  ii mulțumesc lui Teo pentru că s-a gândit că aș fi potrivită pentru a face parte din proiectul ei. Mi-au plăcut foarte mult întrebările și mi-a făcut o deosebită plăcere să răspund la ele! ツ

Cu drag,
Iustina

3 Comments

  1. Inainte de a descoperi locul cu _Despre mine _m_am tot inntrebeat oare ce zodie esti ,apoi am aflat ca esti Balanta .atunci am inteles de unde atata sensibilitate ,logica in toate,bun simt ,discernamant .Eu sunt incantata sa _ti citesc scrierile si nu pot decat sa te incurajezi sa continui.Ma regesesc in multe din afirmatile tale si ma bucur .

  2. Vai, Iusitina! Eu abia acum am descoperit ca ai publicat si aici interviul. Ce bleaga sunt. Multumesc mult pentru ajutor! Mi-a fost de mare folos. Te pup! :*

  3. Nota autobiografica:
    Viaţa mea a fost marcată, de regimurile şi etapele istorice, prin care a trecut România, patria mea…
    … Într-o perioadă, destul de lungă, cu regimuri social politice diferite, comentabile…
    … Am căutat să înţeleg, şi să mă adaptez, pe cât a fost posibil, la situaţiile concrete, făcându-mi datoria, fără a face compromisuri ruşinoase…
    … Am lucrat mulţi ani, într-o singură instituţie, pe diferite funcţii economice, în relaţii comerciale interne şi externe, de execuţie, control şi conducere de compartimente. Am cunoscut situaţia din ţară şi din lume…
    … Am servit statul român, şi, înainte de toate, interesul naţional:
    … Interesele sale fundamentale, de a fi un stat puternic, civilizat, independent şi respectat…
    … Mulţumesc Providenţei, naturii şi destinului că, sunt sănătos, dornic de viaţă… Am putere de creaţie, şi la această vârstă.. Mă preocupă îndeletniciri intelectuale…
    Nu îmi este ruşine că, sunt roman (daco- roman), născut la ţară în sat, la talpa ţării, pe uliţa plină de gloduri şi garduri din scânduri, văruite de sărbători…! Mă cheamă pământul natal şi mă duc în fiecare an în satul de baştină…
    … Unde a predomintat civilizaţia rurală, tradiţională, cu valori inestimabile, inconfundabile, de bună cuviinţă…!.
    … Desprind şi apreciez, concluzii şi învăţăminte, benefice, din terecutul care îmi aparţine, în condiţiile prezentului ambiguu involutiv, precum şi al viitorului imprevizibil… Viitor lăsat pe mâna altora şi al globalizării acaparatoare:
    … Rolul natiunilor- nu poate dispare.. Imperiile, dea lungul secolelor, s-au destrămat, ca o legitate-destin istotic confirmat, în toate etapele istorice…!
    … Mă uit la viaţa publică şi politică de azi că, la o operetă, mai bine zis că, la o comedie, jucată de actori politici mediocrii, întâmplători, că, să mă rezum, numai la acest delicat calificativ… La un spectacol tragico-comic- grotesc, care are loc pe scena societăţii noastre de azi… Pobabil şi de mâine, ameţitoare şi ameninţătoare..
    … Văd, cum se schimba lumea, în toate felurile, cu progresul ei tehnologic gigantic… Dar cu regretul mărturisit, pentru involuţia relaţiilor sociale; tot mai inechitabile, după cum se vede, cu ochiul liber, dezumanizante, departe de firea omului…
    … Rămân atent, la toate, câte se întâmplă, la ştirile pe care massmedia le aruncă în eter, că bombe explozibile, exacerbată de interese manipulatoare, servind interese oculte, inclusiv, pentru ratingul de supravieţuire!
    … În contextul experienţei mele de viaţă, în esenţă, contează foarte mult întâlnirile, dialogurile şi conversaţiile cu oamenii, din toate categoriile sociale, de bun simţ, care trebuie ascultaţi, în tăcere şi cu aplicare, cu interes… Cărora să poţi să le dai răspunsuri, de înaltă ţinută, bine formulate, pe înţelesul lor, la obiect, cu toată modestia posibilă, ca şi cum răspunsurile le ştiau, dinainte, sau le intuiau ei însuşi..
    … Comunicarea şi prietenia, ramn valori inestimabile-deosebite… Ce se situează deasupra oricăror considerente şi bune intenţii…
    … Îmi vine să cred că, viaţa mea a fost un film, rulat cu prea mare viteză, unde amintirile superconcentrate, în ultima perioadă, au început să se disipeze vizibil, în prezenţa existenţei..
    Chestiunile de familie, rămân anonime private,.. Atitudinea de viaţă, semnifica personalitatea..!…
    … Aşa că, am rămas, pe final, aproape numai cu cugetările de spirit, pe gânduri intersectate, care vin percutant- alarmant-nechemate…
    … Bună credinţă şi conduita ireproşabilă Rămân coordonatele filozfiei mele de viaţă.

    Traian Grigoras (Alias :Grig.-Senior(Pseudonim)
    (19 Octombrie 2012)

Lasă un răspuns